Când marea… de Mihai Eminescu

Share
Din poezia lui Eminescu, „Când marea…”
Vă prezentăm primele trei strofe;


Când marea turbează de valuri împinsă 
Și-și scutură coama de spume și vânt,
Când nori – alung ziua din lumea cea plânsă 
Când tunete cânt’;


Atunci printre nouri, prin vânt și prin unde
O rază de aur se toarce ușor
Și-n fundul sălbatec al mărei pătrunde 
Prin vânt și prin nor.


Ce caută raza din ceruri venită, 
Din galbena steauă ce-aleargă prin cer,
Ce caută-n mare, în noaptea-i cernită 
Und’ razele pier?

P.S. Privind această mare, în spendoare,

Te-ntrebi, de ce n-avem toți…onoare?

Dacă Eminescu, ne-a lăsat un sfat,

De ce nu-i rezolvăm pe cei din Palat?

De la Eminescu s-au păstrat,
Versuri minunate, de neuitat!
Să nu uităm că:
de la cei buni
trebuie să învățăm!

Add a Comment

Share
Share