Dacă trăia azi, C. Z. Zeletin, medicul și omul de știință american, specialist în domeniul biologiei celulare, atunci – cu siguranță – antidotul pandemiei actuale ar fi fost descoperit mult mai repede.
Aflu azi, abia azi, despre dispariția unui mare spirit: C. D. ZELETIN. Aflu trista veste de la doamna Gabriela, sora reputatul medic si cãrturar Constantin Dimoftache, cunoscut sub pseudonimul C. D. ZELETIN. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, președinte de onoare al Academiei Bârlãdene (1990), Cetãțean de onoare al municipiului Bârlad (1999), membru al Academiei de Studii Medicale. A urmat cursurile liceale la Colegiul Național “Gheorghe Roșca Codreanu” din Bârlad, iar acest fapt ne-a apropiat în timp fiindcă și eu am urmat cursurile acolo și am depănat împreună multe amintiri despre acest prestigios liceu. A fost înmormântat la Mânãstirea Samurcãșești, ctitoritã de familia Samurcaș, care i-a oferit medicului si cãrturarului C.D. Zeletin un loc de veci. O delegație de la Academia Bârlãdeanã, condusã de prof.dr. Elena Monu, președinta Academiei, a adus, ca ultimul omagiu marelui medic și cãrturar C.D.Zeletin, o coroanã de flori din partea Academiei Bârlãdene, una din partea Primãriei Bârlad si una din partea CLM Bârlad.
Selectez câteva informații publicate în „Vremea Nouă”: „Nãscut la 13 aprilie 1935, în comuna Burdusaci, judetul Tutova, fiu al preotului Nicolae si al învãtãtoarei Maria Dimoftache, a studiat la Liceul “Codreanu” (Colegiu National “Gheorghe Roca Codreanu” acum) din Bârlad, perioadã în care a intrat în atmosfera Academiei Bârlãdene, fiind cel mai tânãr membru al ei. Absolvent al Universitãții de Medicinã “Carol Davila” din Bucuresti, în 1959, a fost, pânã la pensionare, profesor la catedra de biofizicã. Recunoscut ca unul dintre spiritele cele mai rafinate ale culturii românești, a fost membru al Uniunii Scriitorilor iar, din 1991, președinte fondator al Societãții Medicilor Scriitori și Publiciști din România. Cãrturarul artist, deopotrivã poet, eseist, memorialist, traducãtor, a iubit Bârladul, atașîndu-și cu deosebire numele de Academia Bârlãdeanã, al cãrei președinte de onoare a fost din 1990. Societatea artisticã a fost înființatã în anul 1915 de cãtre George Tutoveanu (poet) Tudor Pamfile (etnolog), preotul publicist Toma Chiricutã, avându-l atunci ca președinte de onoare (primul) pe Alexandru Vlahuțã. La inițiativa lui CD Zeletin, centenara “Academie Bârlãdeanã” a realizat un vast program de restituire a valorilor, din care menționãm descoperirea marii pianiste Elena Bibescu, nãscutã Costache Epureanu, celebrate la Bârlad începând din 2002 ; omagierea, la centenarul mortii, a scriitorului Alexandru Vlahuțã, iar începând cu anul acesta, la 125 de ani de la naștere, realizarea ediției de “Opere complete a lui V. I. Popa”, artist de tip renascentist nãscut la Bârlad.”
Prin 2003, cred, după ce îl cunoscusem pe traducătorul american al lui MIHAI EMINESCU, Adrian G. Sahlean, țin minte că i-am făcut o vizită împreună renumitului medic și cărturar, care locuia în fosta casă din București a unchiului său, George Emil Palade (n. 19 noiembrie 1912, Iași, România – d. 7 octombrie 2008, Del Mar, SUA), medicul și omul de știință american de origine română, specialist în domeniul biologiei celulare, care a fost laureat în 1974 al premiului Nobel pentru fiziologie și medicină; în 1986 i-a fost conferită în Statele Unite National Medal of Science („Medalia Națională pentru Știință”) în biologie pentru: „descoperiri fundamentale (de pionierat) în domeniul unei serii esențiale de structuri supracomplexe, cu înaltă organizare, prezente în toate celulele vii”.
La finalul acestor însemnări – și în contextul pandemiei actuale – mă bate un gând. O ipoteză, evident, științifico-fantastică și optimistă. Dacă ar mai fi posibil ca George Emil Palade și nepotul său, C. Z. Zeletin, să mai trăiască și să colaboreze „în biologie pentru descoperiri fundamentale (de pionierat) în domeniul unei serii esențiale de structuri supracomplexe, cu înaltă organizare, prezente în toate celulele vii”, atunci – cu siguranță – antidotul pandemiei actuale ar fi fost descoperit mult mai repede.
Iubite și neprețuite Mare Prieten și Maestre, C. D. Zeletin, Dumnezeu să vă odihnească, pentru noi – cei care v-am cunoscut iubit – nu veți disparea niciodată!
Chicago Romanian American News
Dacă trăia azi C. Z. ZELETIN…știam deja,
antitodul la Covid19!
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.