În amintirea marelui antrenor Emeric Ienei din partea fostului junior Mihail Georgevici

În amintirea marelui antrenor Emeric Ienei, din partea fostului junior Mihail Georgevici
Emeric Ienei a fost un antrenor devotat trup și suflet, care ne-a ghidat cu înțelepciune și pasiune în perioada junioratului. Fiind junior la echipa Progresul București am avut un meci cu ASA București și fiind mijlocaș stânga am dat un gol în urma unei lovituri de colț, partida terminându-se cu 1-0. La final antrenorii de atunci, Voinescu, Toma, Zavoda și maiorul Emeric Ienei în scurt timp m-au cerut la ei, primind dezlegare de la foștii mei antrenori Clughe și Raksi. Am rămas la ASA București, actuala Steaua București până am intrat la facultate. În acel moment, antrenorii de la ASA Armata București m-au remarcat și m-au invitat să rămân alături de ei, marcând astfel începutul unei noi etape în cariera mea.
Printre colegii mei de atunci, care au activat în continuare la seniori remarc pe Iordănescu, Tănăsescu, Ispir, Gentovan, Manea, Iorgulescu ș.a.
Datorită lui Emeric Ienei, am descoperit atracția pentru clubul Steaua, așa cum îl cunoaștem astăzi, și am devenit un susținător devotat, fără să mai fiu atras de alte echipe.
Cu militarii am fost prezent în Ghencea și la constuirea stadionului, pe locul de altădată, un teren cu trei terenuri de joc, cu biote pe care alergam, aparate și vestiare ale Centrului sportiv pentru copii și juniori coordonat de colonelul Jean Pelea. De neuitat castanele primite de la antrenorul Romeo Catană și strigăturile repetate de pas ale renumitului antrenor Emeric Ienei. Antrenorul Voinescu deși era portar de neuitat, mereu era prezent la meciurile noastre de antrenament, iar pe Cornel Cacoveanu l-am revăzut peste doi ani profesor de sport la Boboc, unde am activat ca fundaș dreapta la echipa militară Șoimii Buzău, antrenată de Gheorghe Cristache, fost jucător al Stelei.
Emeric Ienei ne-a învățat nu doar tehnica sportivă, ci și valorile și principiile care ne-au modelat ca oameni. Îi voi fi mereu recunoscător și îi voi aduce un omagiu profund pentru tot ce a făcut pentru mine.

Prima dezvăluire e legată de faptul că seara dinainte de a deceda antrenorul Emeric Ienei am avut un sentiment puternic legat de el, iar a doua zi am aflat vestea tristă. Cu alte cuvinte, Dumnezeu există!
A doua dezvăluire se referă la faptul că am un frate geamăn, iar antrenorii Zavoda și Ienei știau că ne înlocuiam în timpul meciurilor, fără ca restul echipei să suspecteze ceva. Aceste detalii au contribuit la aprecierea mea în numeroase rânduri în ziarul Sportul Popular. Am păstrat articolul din acea vreme cu fotografia alb negru, unde sunt evidențiați coechipierii mei din ASA București, precum:
Iordănescu, Ispir, Manea, Iorgulescu, Tănăsescu, Gentovan și alții. Acestea sunt câteva idei pe care am dorit să le prezint despre amintirile și poveștile legate de antrenor, împreună cu cele două dezvăluiri speciale pe care le-am discutat. Sunt de neuitat pentru mine atât
- prima amintire referitoare la legătura specială pe care am avut-o cu antrenorul Emeric Ienei: visul premonitoriu (intenționam să scriu un material despre Domnia Sa sau chiar să-i iau un interviu) coincidența tristă a decesului a doua zi.
- cât și a doua dezvăluire care scoate la iveală misterul fraților Georgevici, care jucau pe rând în aceeași echipă, schimbându-se la pauză, un secret păstrat de cei doi antrenori. Ulterior s-a ajuns la un transfer important, eu fiind legitimat la Progresul București și apoi la ASA, unde fratele meu Viorel, deja avea vechime. Toate acestea împreună creează o poveste captivantă și plină de semnificație.
- Astfel, rămân cu o amintire frumoasă și cu o profundă recunoștință pentru mentorul care mi-a modelat destinul.

„În plus, doresc să menționez că, împreună cu fratele meu geamăn, Georgevici Viorel am fost selecționați la ASA București, în timp ce Florea Dumitrache, un jucător de prestigiu la Dinamo București, a fost transferat de la echipa de categorie C, Dinamo Obor, la Dinamo București.”
„De asemenea, merită menționat că cel care ne-a selecționat și ne-a repartizat, pe mine și pe fratele meu la ASA București, și pe Florea Dumitrache la Dinamo București, a fost celebrul jucător și, probabil, antrenor din Timișoara, Bobinațiu. El a trăit în ultimii ani ai vieții sale în București, pe strada Ștefan Furtună, colț cu Berzei.” Poate cineva își amintește …
Absolut, și aceste completări vor adăuga cu siguranță o valoare în plus materialului, oferind o perspectivă mai amplă și mai autentică. E formidabil cum am reușit să-mi amintesc, neștiind că urmează acest moment, toate aceste detalii, care, cu siguranță vor fi apreciate de cei care le cunosc.
„În încheiere, doresc să subliniez că multe dintre aspectele prezentate în acest material pot fi confirmate de colegii mei de la ASA București, de prietenii care au fost alături de antrenorul Emeric Ienei, precum și de Dumitru Graur, comentatorul sportiv cu care am împărtășit acea perioadă.”

https://www.facebook.com/photo?fbid=1427887476013472&set=a.482937087175187
Mihail Georgevici, fost junior la ASA București.

Emeric Ienei a murit. Legendarul antrenor,
care a câștigat
Cupa Campionilor cu Steaua, în 1986
https://share.google/XYPzN4hzHfyJDhILf
https://stirileprotv.ro/video/a-murit-emeric-ienei-fostul-mare-antrenor-avea-88-de-ani/62588708



https://mcppress.ro/forum/viewtopic.php?t=823
Sursa: Mihail Georgevici,
MCP Press Agency
