De ce a lăsat Dumnezeu, râsul?
De ce a lăsat Dumnezeu râsul?
În Coran se spune: „Cel care își face prietenul să râdă merită să se ducă în Rai”. Iar începând cu secolul al XIV-lea, chiar și comunitatea medicală recunoaște puterea vindecătoare a râsului.
Cercetarea intensă asupra „terapiei prin râs” a început în momentul în care Norman Cousins a publicat un articol în Jurnalul englez de medicină în 1976. În 1979 acest articol a devenit primul capitol al cărții Anatomia bolii, în care menționa că în 1964 a fost diagnosticat cu boala spondylitis (inflamația acută a șirei spinării), cu șanse 1 la 500 de recuperare.
Realizând faptul că gândurile negative și atitudinea negativă pot duce la boală, el și-a dat seama că atitudinea pozitivă poate avea efect contrar. Asa că a plecat din spital și a stat într-un hotel unde a luat doze mari de vitamina C și s-a uitat permanent la comedii și emisiuni umoristice, inclusiv gen Camera ascunsă.
A aflat că 10 minute de râs echivalează cu 2 ore de somn fără dureri.
Prin asta a dovedit că râsul este cel mai bun medicament și a demonstrat relația dintre trup și suflet.
William Fry, profesor de psihiatrie la Universitatea Stanford,
subliniază că un copil la grădiniță râde în medie de 300 ori pe zi.
La vârsta adultă, media scade la 17 ori pe zi. De unde această diferență? Luăm viața prea în serios?
Nu ar fi cumva timpul să învățăm să ne relaxăm?
Cărțile de dezvoltare personală spun că nu încetăm să râdem pentru că îmbătrânim, ci îmbătrânim pentru că încetăm să râdem.
Cele cinci simțuri ale noastre nu sunt suficiente pentru o viață ideală.
Trebuie să ne folosim de cel de-al șaselea simț: simțul umorului.
Umorul nu se referă numai la a spune glume, ci este un mod de a vedea viața.
Putem râde de greșelile și suferința noastră.
Și putem fi sinceri în legătură cu viața noastră fără a o lua prea în serios.
Beneficiile râsului sunt nenumărate. De aceea ar fi extraordinar să facem eforturi să râdem pe parcursul zilei. Și desigur, să râdem CU oamenii, nu DE oameni. Să râdem de ce FAC oamenii, nu de ce SUNT ei. Sa râdem nu numai ca să ne ușurăm greutățile noastre, ci să-i ajutăm și pe cei din jur să treacă mai ușor peste greutăți.
Beneficiile râsului
- Când râzi de tine, îi dezarmezi pe cei care vor să râdă de tine și eviți posibile confruntări.
- Cercetările medicale au demonstrat că râsul întărește sistemul imunitar. Studiul comportamentului și al felului în care creierul afectează sistemul imunitar se numește psiho neuroimunologie.
Deși încă la început, această ramură a medicinei începe să câștige teren în încercările de a înțelege relația dintre minte și corp. - Râsul dizolvă tensiunile, stresul, anxietatea, iritația, mania și depresia. După o repriză de râs, experimentăm o stare de bine extraordinară. Și să ne aducem aminte un lucru: dacă nu poți să râzi pe seama unui lucru, nu poți trăi cu acel lucru în viața ta.
- Râsul reduce durerea prin eliberare de endorfine,
care sunt mai puternice decât cantitatea echivalenta de morfină. - Umorul ajută la integrarea celor două emisfere ale creierului:
emisfera stângă este folosită pentru descifrarea bancului,
iar emisfera dreaptă interpretează dacă bancul a fost sau nu amuzant. - Râsul adaugă savoare vieții.
- Simțul umorului atrage după sine mai multă productivitate,
mai multă comunicare și un joc de echipă mult mai eficient. - Tuturor ne plac persoanele care ne fac să râdem.
Cu cât împărtășești mai mult din simțul umorului, cu atât vei avea mai mulți prieteni. - Umorul este echilibrul pentru momentele când trecem prin greutăți.
- Râsul este echivalent cu exercițiile fizice (în cantitate mică).
E ca un masaj al tuturor organelor corpului. - Simțul umorului te ajuta să accepți inevitabilul,
să faci față provocărilor și să ieși din orice situație zâmbind. Ziua în care nu ai râs este o zi pierdută.
Nu aștepta să te îmbolnăvești ca să practici terapia prin râs.
Începe astăzi prin a te uita la comedii, prin a citi cărți amuzante
și prin a schimba glume cu membrii familiei, prietenii, colegii sau cunoștințele.
Sursa: Mihail Georgevici, MCP Press Agency
