MCP Press Agency vă prezintă azi 3 Mai – ZIUA INTERNAȚIONALĂ A PRESEI, articolul „Calea manipularii: cum trecutul ascuns modelează viitorul politic”

Pe scurt, în acest material ne referim la „Iluzia schimbării: când trecutul se ascunde în spatele promisiunilor” atrăgând atenția și subliniind o serie întragă de riscuri.

https://www.facebook.com/reel/862359777430130

Am citit un articol care compară perioada comunistă cu prezentul și arată că, de fapt, nivelul de corupție din ziua de azi este mult mai grav. E important să nu uităm lecțiile trecutului, dar să fim atenți și la realitatea de acum.

În plus, așa cum arată acest material, pe vremea comunismului, angajații de la stat nu erau atât de bine plătiți. Erau mai multe întreprinderi de stat, dar fără aceleași beneficii pe care le vedem astăzi. În prezent, avem parlamentari cu salarii și pensii foarte mari, iar numărul lor a crescut semnificativ.

Se spune că banii sunt ochiul dracului, și, din păcate, mulți intră în politică pentru profit. Caută afaceri prospere, contracte cu statul, și, firește, își aduc și familiile în acest cerc, acumulând bani pe seama funcțiilor publice.

Și înainte exista clientelism și interese ascunse, dar acum e la ordinea zilei. La o angajare, primul lucru pe care îl întreabă directorul sau cel de la resurse umane e de câți bani dispui, ca să se asigure dacă chiar te potrivești funcției.

Îmi amintesc și din sursele acelei vremi, la primărie, nu puteai accede pe o funcție decât dacă aveai vreo legătură de rudenie cu primarul sau cu cineva din aparatul primăriei. Toate avantajele, fie că era vorba de firme, contracte sau alte interese, erau strict legate de partea politică.

Chiar și cei care încercau să se orienteze diferit, urmând propriile principii, ajungeau adesea să fie în umbră. În armată, de exemplu, din ce știu, era la fel: fără relații cu secretarul de partid, aveai toate șansele să fii pus deoparte, fără nicio oportunitate de a urca în carieră.

Una e să-ți faci datoria cu cinste, indiferent de recunoaștere, și alta e să te sprijini doar pe relații politice, acumulând beneficii până la pensie. Din păcate, sistemul de atunci, dar și cel de acum, au favorizat mereu pe cei care se aliniau politic, nu neapărat pe cei mai competenți.

Sunt tot mai multe cazuri de politicieni cu dosare penale, care, în ciuda acestor acuzații, rămân activi și își continuă carierele. E îngrijorător, pentru că, așa cum se vede din știri, România se află în topul țărilor cu cel mai ridicat nivel de corupție, tocmai pentru că funcțiile de putere se obțin adesea prin mită și prin daruri, iar meritocrația e doar o iluzie.

Dacă am reduce numărul funcțiilor politice și am limita accesul pe criterii stricte de competență, atunci am tăia din aceste rețele clientelare. Ar fi nevoie de transparență, de criterii clare și, mai ales, de o reformă reală în modul în care se ocupă funcțiile publice.

E paradoxal cum România, deși mai mică, are un număr atât de mare de parlamentari, iar aceștia beneficiază de pensii uriașe. În schimb, militarii, care își dedică viața apărării, sunt cei care sunt nevoiți să trăiască cu pensii tăiate, iar cei din justiție sau funcționarii civili își păstrează mereu avantaje. E un sistem complet dezechilibrat.

într-adevăr, și cei din justiție, inclusiv judecătorii de la Curtea Constituțională, deseori ajung să protejeze interesele celor care i-au numit. Astfel, se creează un cerc închis, în care deciziile sunt date în favoarea partidelor, nu neapărat în favoarea cetățeanului, și așa perpetuează acest sistem corupt.

De multe ori, chiar dacă sunt condamnați, banii și averile rămân în posesia lor, iar statul nu recuperează pagubele. E frustrant, pentru că, în felul ăsta, niciodată nu se face dreptate complet. Ar trebui să existe o lege clară, care să confiste averile dobândite ilegal, ca să arătăm că justiția chiar funcționează și în interesul public.

Când tinerii văd că cei care ar fi trebuit să plătească pentru greșelile lor ajung din nou pe funcții mari, se transmite un mesaj foarte periculos: că nimic nu contează, că legea se poate ocoli, iar dreptatea devine doar o iluzie. Aici trebuie să intervină o schimbare radicală, ca să arătăm că adevărata justiție contează și că se aplică în mod egal pentru toți.

Cum se face că, în ciuda acestor antecedente clare, oamenii continuă să îi susțină? Probabil că, din dorința de schimbare, din dezamăgire față de sistem, se atașează de astfel de lideri fără să mai analizeze cu adevărat trecutul lor. E un semnal de alarmă pentru noi toți, pentru că, până la urmă, astfel de personaje perpetuează un discurs naționalist, dar cu riscuri foarte mari, inclusiv pentru stabilitatea țării.

Aș spune unui copil, de exemplu, că nu trebuie să se uite doar la promisiuni sau la discursuri frumoase, ci să caute fapte, să verifice trecutul și să se gândească că liderii trebuie să fie oameni integri, cu experiență reală, și nu doar cu vorbe goale. Astfel, copiii se pot feri de manipulare, învățând că trebuie să analizeze tot contextul, nu doar aparențele.

Niciodată să nu spui că nu poți. Atunci când crezi cu adevărat în tine, orice drum se deschide, orice vis devine posibil, pentru că puterea ta stă în perseverență și în curajul de a merge mai departe.

În încheiere, subliniem că responsabilitatea nu este doar a jurnaliștilor, ci a fiecărui lider politic, a fiecărui parlamentar și a președintelui țării, Nicușor Dan. Atât timp cât presa își păstrează rolul său de gardian al adevărului, prin investigație și prin punerea întrebărilor dificile, avem șansa ca democrația să funcționeze, iar dreptatea să fie întotdeauna pe primul loc, în România.

Și tocmai de aceea, rolul presei este esențial în societate. Ea nu doar reflectă realitatea, ci o forțează să iasă la lumină, iar atunci când politicienii sau instituțiile ezită, presa devine acel catalizator care aduce schimbarea. De aceea, fiecare dintre noi trebuie să susținem libertatea presei, pentru ca adevărul să triumfe întotdeauna.

Chiar în sistemele considerate cele mai solide, cum e cel american, presa joacă un rol critic. Atunci când există abuzuri sau decizii discutabile, jurnaliștii investigează, pun întrebări incomode și, astfel, responsabilitatea nu se diluează. Tocmai de aceea, chiar și în democrațiile mature, rolul presei rămâne esențial pentru echilibru și corectitudine.

E important să recunoaștem și limitele unor televiziuni, cum e Realitatea, care deseori transmit o agendă unilaterală. Tocmai de aceea, trebuie să încurajăm diversitatea surselor, să fim critici și să cerem echilibru. Numai așa, cu o presă diversă, putem garanta că publicul primește o imagine completă și nu e manipulat de un singur punct de vedere.

Așa se vede rolul real al jurnalismului responsabil, care nu se ferește să prezinte adevărul, oricât de incomod ar fi, pentru a proteja integritatea instituțiilor și a țării.

https://mcppress.ro/forum/viewtopic.php?t=1170

Sursa: Mihail Georgevici,

MCP Press Agency