Apel către toți oamenii de bună credință: să ne schimbăm macazul acum. Grija pentru copii trece prin grija pentru apărare.

Să ne amintim că o națiune se ridică atunci când armata ei este respectată și susținută, pentru că România înseamnă români apărați de români.

Cu profund regret, observăm că, de-a lungul anilor, politicienii au ajuns în centrul atenției, în timp ce nevoile copiilor sunt tot mai neglijate. Chiar dacă astăzi, de Ziua Copilului, ar trebui să celebrăm viitorul, adevărul trist este că, fără o grijă reală pentru apărare, nu putem asigura niciun viitor stabil pentru copiii noștri.

E complet neașteptat și de neînțeles, mai ales că nu au nicio legătură cu meritele militare. Parcă se reia o practică din perioada comunistă, când politicienii primeau grade simbolice, de parcă asta le-ar legitima altfel activitatea. Acum, această practică devine un simbol al devalorizării realității armatei, ceea ce, într-adevăr, trebuie schimbat urgent.

Apare o frustrare profundă, pentru că militarii, care își dedică viața cu adevărat acestei misiuni, simt că li se ia din prestigiul real. Practic, se devalorizează efortul lor, iar acest tip de gest ajunge să erodeze și încrederea între instituții, lucru care pe termen lung e periculos pentru coeziunea națională.

Asta se întâmplă destul de rar, dar există câteva exemple. De pildă, în Coreea de Sud, unii politicieni primesc grade militare pe parcursul carierei lor, mai ales dacă au avut trecut militar. De asemenea, în Japonia, unii lideri au trecut prin servicii militare înainte de cariera politică, dar nu e o practică generalizată. În general, e destul de specific României și câtorva alte state din fostul bloc estic.

Mulți spun că se diluează prestigiul armatei, pentru că gradele nu mai sunt doar o recunoaștere a meritelor militare, ci devin un fel de decor politic. Pe de altă parte, susținătorii spun că e o formă de respect față de implicarea lor în stat. E un subiect destul de controversat, într-adevăr.

În România, politica a fost deseori percepută ca fiind o trecere spre privilegii materiale, mai degrabă decât un serviciu public. De aceea, acordarea unor grade militare politicienilor amplifică tocmai această percepție de oportunism. E un echilibru foarte delicat, care ar trebui regândit dacă se dorește o schimbare reală.

E o problemă structurală, pentru că, deși militarii au avut aceste drepturi garantate încă din vremea lui Cuza, acum, în timp de criză, politicienii ajung să taie exact din aceste drepturi. Practic, e o formă de degradare a încrederii, pentru că, în loc să protejeze veteranii și drepturile câștigate, se caută soluții populiste pe seama lor.

Fără un lider care să aibă respect pentru valorile armatei și să fie dispus să oprească aceste tăieri, se ajunge într-o spirală periculoasă. E nevoie de o viziune pe termen lung, pentru că altfel, în loc să protejăm cetățenii printr-o armată stabilă, ajungem să diminuăm exact ceea ce ar trebui să fie un pilon al statului.

Nu cred că există alte țări unde drepturile și salariile militarilor să fie reduse la nivelul unui salariu minim. Totuși, există exemple de țări, cum ar fi Iran, unde unii militari au fost plătiți foarte puțin, de exemplu între 60 și 100 de dolari pe lună, într-o țară unde salariul minim era de aproximativ 186 de dolari pe zi.

E adevărat, situația asta ne face să părem un caz unic, mai ales dacă comparăm cu standardele altor țări. Chiar dacă în alte locuri mai există deficiențe, combinate cu contextul nostru postcomunist, cred că suntem cu adevărat într-o situație specială, unde armata chiar a fost neglijată. Și asta nu e deloc de trecut cu vederea.

NATO are un rol important, mai ales că România este membră și are anumite angajamente. Ar fi foarte util ca partenerii noștri să intervină sau măcar să pună presiune pentru respectarea standardelor, pentru că până la urmă, dacă vrem o armată credibilă și modernă, trebuie ca și partea aliată să fie atentă la astfel de detalii.

Până la urmă, copiii sunt viitorul, dar viitorul are nevoie de un cadru sigur. Dacă statul nu investește în apărare, nu face decât să lase un gol, un risc pe care copiii, într-un final, tot îl vor resimți. E o legătură esențială între siguranța prezentului și viitorul copiilor.

P.S.

Grija pentru copii începe cu grija pentru apărare: fără armată, viitorul copiilor e în pericol. Astfel, punem în lumină legătura directă între stabilitatea națională și viitorul generațiilor următoare.

https://mcppress.ro/forum/viewtopic.php?p=1220#p1220

Sursa: Mihail Georgevici,

MCP Press Agency

P.S. Acest material este legat direct de ziua copiilor, ca un simbol al viitorului. Astfel, nu e doar un apel general, ci chiar un angajament față de generațiile care vin, arătând că armata și copiii sunt amândouă parte din aceeași grijă pentru un viitor mai bun.