Călin Georgescu se declară credincios. Ar fi dispus să jure cu mâna pe Biblie că este nevinovat în cele trei dosare pe care el le numește făcături politice?
Așa e clar că e o întrebare pusă opiniei publice. Și răspunsul rămâne la el.
Cum vă explicați că un candidat la Președinția României poate evita, în mod repetat, întrebările cetățenilor și ale presei, deși există numeroase întrebări publice la care ar trebui să răspundă? Este o certitudine că are toate răspunsurile sau unele întrebări sunt pur și simplu incomode?
Nu ar trebui ca, pe viitor, candidații la președinția României să treacă printr-o evaluare mai riguroasă decât simpla îndeplinire a condițiilor legale?
Este legea pentru toți? Dacă legea trebuie să fie egală pentru fiecare cetățean, indiferent că e candidat la președinție, politician sau cetățean obișnuit, cum percep cetățenii, e legea pentru toți sau ‘mumă pentru unii, ciumă pentru alții?
Dacă un candidat la Președinția României este chemat să răspundă în fața procurorilor sau a judecătorilor, iar el alege să nu răspundă, cum ar trebui să interpreteze cetățenii acest lucru? Este dreptul lui să nu răspundă sau există întrebări la care, ca și candidat, ar trebui totuși să ofere explicații clare opiniei publice?
Da, acum chiar avem un fapt verificabil: la DIICOT, pe 21 septembrie, Georgescu a refuzat să dea declarații și s-a prevalat de dreptul la tăcere.
Călin Georgescu a ales să nu dea declarații în fața procurorilor și s-a prevalat de dreptul la tăcere. Cum credeți că ar trebui să răspundă un candidat la Președinția României atunci când cetățenii și presa îi cer explicații despre acuzațiile care i se aduc?
Cum credeți că ar trebui să răspundă Călin Georgescu la întrebările incomode ale cetățenilor și ale presei? Să răspundă doar la ce îi convine sau și la întrebările incomode? Pentru că, în fața opiniei publice, tăcerea nu este un răspuns.
Dacă Călin Georgescu ar încerca să candideze din nou la Președinția României, n-ar trebui ca toate aceste întrebări publice, juridice și de transparență să fie clar lămurite înainte?
Călin Georgescu rămâne un caz unic, atât prin candidatura sa, cât și prin felul în care situația lui a pus cetățenii în fața unor întrebări incomode despre justiție, libertate și încredere în instituții.
Călin Georgescu rămâne un caz care ridică numeroase întrebări. Cine l-a sprijinit, în ce cercuri a lucrat și ce s-a aflat în spatele ascensiunii sale? A fost o decizie personală sau a fost împins înainte de oameni cu influență? Întrebări la care publicul încă așteaptă răspunsuri.
În orice caz, Călin Georgescu rămâne un caz care ridică numeroase întrebări, la care publicul încă așteaptă răspunsuri. Iar într-o lume în care războiul hibrid și influențele externe devin tot mai prezente, rămâne de văzut dacă, mai devreme sau mai târziu, aceste întrebări își vor găsi răspunsul și dacă vom înțelege cine și ce mecanisme s-au aflat în spatele unor asemenea evoluții.
Sursa: Mihail Georgevici,
MCP Press Agency