Întâi valsăm, apoi pășim hotărât înainte.

Iată două citate care să transmită frumusețea dansului și legătura dintre muzică și mișcare.

1. Germaine de Staël — despre muzică și dans
   Scriitoarea franceză Germaine de Staël a folosit imaginea unui bal în care, dacă nu ai auzi muzica, dansatorii ți s-ar putea părea că se mișcă fără sens. Este o idee literară autentică, publicată în lucrarea De l’Allemagne, în 1813.
   
2. Johann Wolfgang von Goethe — despre valsul în doi
   În romanul Suferințele tânărului Werther, Goethe evocă experiența valsului și dorința personajului de a-și împărți acest dans numai cu soția sa. În traducere liberă: „Mi-aș dori ca soția mea să valseze numai cu mine.”
   
   Când vom avea bucuria să asistăm și în România la asemenea spectacole de vals, organizate în spații de protocol, unde eleganța, muzica și dansul să încânte privirea și să rămână în amintirea oamenilor? Avem spații deosebite și oameni talentați. De ce să nu le oferim românilor asemenea momente de frumusețe și rafinament? Ar fi o propunere constructivă, care poate stimula organizatorii să valorifice mai bine aceste spații și să aducă valsul mai aproape de public.
   Nu e doar despre vals ca dans elegant, ci despre cum muzica și dansul pot aduce oamenii împreună, indiferent de vârstă sau de tensiunile din societate. Exemplul din Grădina Publică din Chișinău e chiar esența materialului. Acolo oamenii dansează pe muzică înregistrată, se întâlnesc în parc și transformă spațiul într-un loc de bucurie și armonie. La Chișinău, muzica și dansul adună generațiile în Grădina Publică, într-o atmosferă de bucurie și armonie. De ce n-am putea avea și în România?
   La Chișinău, în apropierea locurilor unde oamenii dansează împreună, prezența simbolurilor marilor personalități ale istoriei și culturii, ne amintește cât de strâns se pot împleti patriotismul, cultura și respectul față de valorile naționale. Patriotismul adevărat nu e doar despre cuvinte, ci și despre respectul față de înaintași, păstrarea valorilor naționale și modul în care oamenii știu să trăiască împreună. Oamenii nu au nevoie mereu de mulți bani ca să fie fericiți, au nevoie și de spații frumoase, muzică și bucuria de a fi împreună. De ce nu și în România? La Chișinău, într-un parc curat și îngrijit, oamenii se întâlnesc sâmbăta și duminica pentru a dansa în aer liber. Vin îmbrăcați elegant își așteaptă perechile și se bucură de muzică, dans și compania celorlalți. Nu au nevoie de cluburi scumpe sau cheltuieli obligatorii, fiecare vine după posibilități și timpul disponibil. De ce n-am putea organiza și la București, în Herăstrău sau în alte parcuri mari, asemenea întâlniri pentru oameni de toate vârstele? Spații frumoase există. Muzica poate răsuna în aer liber, iar dansul îi poate apropia pe oameni. Chiar și în vremuri grele, oamenii au nevoie de relaxare și bucurie. Nu totul trebuie să coste bani. Uneori, o inițiativă frumoasă, un parc bine îngrijit și muzica potrivită sunt suficiente să aducă oamenii împreună.
   

Când vom transforma și în România muzica și dansul în prilejuri de întâlnire, de bucurie și de unitate între generații?

La Chișinău, în apropierea locurilor unde oamenii dansează împreună, prezența simbolurilor marilor personalități ale istoriei și culturii, ne amintește cât de strâns se pot împleti patriotismul, cultura și respectul față de valorile naționale. Cu alte cuvinte, patriotismul adevărat nu e doar despre cuvinte, ci și despre respectul față de înaintași, păstrarea valorilor naționale și modul în care oamenii știu să trăiască împreună.

Dacă la Chișinău se poate, de ce nu s-ar putea și la București?

Cine face primul pas pentru bucuria oamenilor?

La București avem deja exemple demne de apreciere. În fața Cercului Militar Național, muzicieni militari, interpreți și artiști ai Ansamblului Artistic al Armatei oferă momente muzicale deosebite. Când răsună instrumentele iar fanfara militară își face apariția, atmosfera devine una aparte. Se bucură nu numai românii, ci și străinii aflați în vizită sau în trecere prin capitala noastră. Aceste inițiative merită apreciate și continuate. Dar de ce să ne oprim aici?

De ce să nu ducem muzica și dansul și în marile parcuri ale Bucureștiului, unde oameni de toate vârstele s-ar putea întâlni în aer liber? Iar întrebarea finală rămâne perfect valabilă: dacă la Chișinău se poate, de ce nu s-ar putea și la București? Cine face primul pas pentru bucuria oamenilor?

https://mcppress.ro/forum/viewtopic.php?t=1350

Sursa: Mihail Georgevici,

MCP Press Agency