Dacă Eminescu nu a numit explicit ȘARLATANUL PREȘEDINTE, nu înseamnă că pericolul n-ar exista, ci că mecanismul se repetă sub alte nume și costume.
Dreptate pentru România, dar cine face dreptate. când hoții sunt șefi și oamenii cinstiți rămân la coadă?
Cum ar suna azi dreptatea, dacă luăm în serios avertismentul din Timpul, 1879?
Cum stau lucrurile azi, dacă citim Timpul 1879 ca pe o oglindă?
Ce s-a schimbat și ce nu s-a schimnat?
Au trecut aproape 150 de ani, dar avertismentele lui Eminescu încă ne dau de gândit.
Dacă dreptatea trebuie să fie aceeași pentru toți, nu ar trebui să înceapă tocmai de la cei care aspiră la cea mai înaltă funcție în stat? Iar cazul unui candidat la Președinția României, Călin Georgescu, aflat în arest preventiv, nu ne obligă să ne întrebăm unde începe și unde se oprește răspunderea publică?
„Dreptatea nu trebuie să aibă nume,
funcții sau privilegii.
Legea trebuie să fie aceeași pentru toți!”
Dacă dreptatea trebuie să fie aceeași pentru toți, nu ar trebui să înceapă tocmai de la cei care aspiră la cea mai înaltă funcție în stat? Iar cazul unui candidat la Președinția României, Călin Georgescu, aflat în arest preventiv, nu ne obligă să ne întrebăm unde începe și unde se oprește răspunderea publică?
Dreptatea nu trebuie să aibă nume, funcții sau privilegii. Legea trebuie să fie aceeași pentru toți!
Dacă vrem să vorbim despre ce s-a schimbat și ce n-a rămas la fel din vremea lui Eminescu, să ne uităm nu doar la cei care încearcă să înșele, ci și la cei care se lasă convinși fără să verifice. Apoi
Oare s-au schimbat vremurile, dar nu și mentalitățile? Sau am rămas prea ușor de convins de cei care ne promit ceea ce vrem să auzim?
Dreptatea nu trebuie să aibă nume, funcții sau privilegii. Legea trebuie să fie aceeași pentru toți.
O idee importantă: nu doar comportamentul celui care promite și încearcă să atragă oamenii trebuie analizat, ci și disponibilitatea oamenilor de a se lăsa convinși fără să verifice.
Dacă vrem să vorbim despre ce s-a schimbat și ce nu s-a schimbat din vremea lui Eminescu, trebuie să ne uităm nu numai la cei care încearcă să înșele, ci și la cei care se lasă înșelați. Când promisiunile cântăresc mai mult decât dovezile, iar lozincile mai mult decât discernământul, înseamnă că avem încă multe de schimbat și în conștiința noastră civică.
Oare s-au schimbat vremurile, dar nu și mentalitățile? Sau am rămas prea ușor de convins de cei care ne promit ceea ce vrem să auzim?
Cu alte cuvinte: responsabilitatea nu se oprește la cel care cere încrederea publicului, ci privește și discernământul celor care i-o acordă.
Nu toți oamenii care au o anumită opțiune politică trebuie judecați la fel; important este să încurajăm verificarea faptelor și gândirea critică.