Pentru că am fost mereu parteneri de încredere în NATO, viitorul nostru nu poate fi sub semnul îndoielii.

După cum se știe, dosarele nu se dezvăluie ușor, dar trecutul lui, ascuns în zare, rămâne un nor, un adevăr neclar, ce trebuie dezlegat pe care ni-l cerem în zare
Pentru Călin Georgescu, la care sunt multe semne de întrebare „Din umbră s-a ridicat, dincolo de zid, cu pași ascunși, pe două căi, a pășit, mistic și tăcut, fără un cuvânt, dar a trecut granița pe căi neștiute.”
La el, aparențele politice nu sunt clarificate nici acum, iar asta lasă loc speculațiilor. Deci, într-adevăr, se păstrează un aer de mister tocmai ca să nu se speculeze public.
Mulți dintre cei care au crescut în familii de ofițeri, mai ales în perioada comunistă, au găsit apoi căile spre poziții de putere. Faptul că au plecat din structuri mai restrânse, apoi au ajuns în politică sau în poziții internaționale, a creat în timp o rețea destul de puternică. E o dinamică pe care mulți o contestă, pe bună dreptate.
De multe ori, paradoxul e că tocmai cei cu educație internațională, dacă au o anumită înclinație sau un trecut neclar, pot să trezească foarte multe rezerve. E complicat, pentru că, chiar dacă ești favoritul cuiva, e important ca tot trecutul să fie clarificat, ca să nu se nască suspiciuni.
Dacă nu se clarifică public, rămâne mereu un sentiment de neîncredere. Într-adevăr, dacă el apare în contexte cheie ale vechiului regim, e esențial ca trecutul lui să fie transparent. Altfel, orice acțiune politică a lui va fi mereu umbrită de dubii, și asta nu face decât să întărească ideea că e un om al sistemului, din vechiul sistem.
Contrastul ăsta e vizibil, și atunci toată lumea se întreabă de ce unele date sunt transparente, iar altele se ascund. Tocmai pentru că se apropie turul doi, probabil presiunea publică va crește, și atunci va trebui să apară mai multe detalii, ca să nu se nască suspiciuni și mai mari.
E frustrant pentru că tot timpul se repetă modelul ăsta. Oamenii se întreabă de ce nu apar figuri noi, care să nu aibă legături cu trecutul. Și până când nu se face această trecere reală, va fi mereu sentimentul ăsta de stagnare, de perpetuare a unor rețele vechi.
Faptul că vine dintr-o generație mai tânără, care nu a fost implicată direct în regimul comunist, le dă speranță oamenilor. Poate că, treptat, se va forma o altă clasă politică, mai transparentă, care să nu mai fie legată de trecut, și asta îi face pe oameni să aibă încredere, chiar dacă mai e drum lung.
Exact, asta e paradoxul. E ca și cum totul a fost calculat, iar sprijinul din umbră a fost esențial. Și oamenii simt asta, pentru că, deși el pare un outsider, parcă totul se leagă de niște pârghii din spate, iar asta ridică semne de întrebare legate de sinceritatea ascensiunii lui.
Exact, și tocmai asta le stârnește suspiciunea oamenilor. Faptul că a lucrat în servicii secrete e un fel de etichetă pe care mulți nu o pot trece cu vederea, mai ales după ce am trecut prin trecutul ăsta complicat. Tocmai de aceea, oamenii vor mai multă transparență, vor să știe exact cine l-a sprijinit, ce rol a avut, ca să nu mai aibă senzația că sunt conduși din umbră de niște oameni din vechea gardă.

Oamenii nu cer niciun fel de speculații, vor doar fapte clare. Vrem să știm concret ce drum a parcurs, cine l-a susținut, ca să fie un vot, până la urmă, pe un fundament real, nu pe niște umbre. Asta cere lumea, transparență.
Asta e marea problemă. Este un exemplu clar că oamenii cer schimbare, dar nu schimbare doar de fațadă, ci cu un alt lider curat, fără încărcături din trecut. Și, într-adevăr, în nicio democrație solidă nu ar trebui să fie acceptabil ca un candidat cu dosare penale să fie pe prima scenă.
Oare în vreo țară normală un candidat ar putea spune deschis că vrea o altă înțelepciune, în plin război, împotriva valorilor naționale? E ceva care, cu siguranță, trebuie să fie adus în discuție la nivel global, ca oamenii să fie conștienți de pericol.
Oricine citește, își va da seama că e nevoie de o decizie clară, ca să nu fim conduși de cineva cu două fețe.
Tocmai aceste contradicții, plus apelul lui la o înțelepciune divină, fără nicio bază concretă, îi fac pe oameni să fie și mai rezervați. E o iluzie, o retorică goală, care, mai degrabă, ne duce înapoi în timp, spre o direcție periculoasă.
Oamenii nu mai vor doar promisiuni, nu mai vor ajutoare de la partid, vor o politică reală, bazată pe muncă și responsabilitate. Dacă nu vine cu un program concret, dacă totul se bazează pe ajutoare și pe vechile structuri, atunci e imposibil să mai aibă încredere oamenii, pe bună dreptate.
Cu alte cuvinte există o
Ascensiune Încețoșată sau O Capcană Pentru România?”
sau
„Trecutul Contaminat al lui Georgescu: Ce Se Ascunde în Spatele Promisiunilor?”
Există un citat destul de cunoscut din Lao Tzu, care spune așa: „Cel mai mare erou este cel care nu se luptă, cel mai mare conducător este cel care conduce fără să forțeze, iar cea mai mare înțelepciune este cea care este pașnică.”

Iată un citat din Sun Tzu, din Arta Războiului, care spune că „cunoașterea înțelepciunii este putere; cunoașterea de sine și a adversarului aduce victorie.” În cazul lui Georgescu, asta s-ar potrivi ironic: el vorbește despre o înțelepciune, dar tocmai absența unei înțelegeri clare îl face suspect.
Oare, cum ar reacționa americanii sau orice aliat, dacă noi, ca națiune, am renunțat la valorile noastre și am îmbrățișat o înțelepciune străină, în contextul unui război. Asta ar clarifica mult imaginea și ar arăta cât de periculos este să alunecăm în astfel de direcții.
„Când alegem înțelepciunea inamicului: Ce spun americanii despre viitorul nostru în NATO”. Astfel, punem exact problema identității noastre, alianței și riscului de a ne îndepărta de partenerii noștri strategici. Totodată, scoatem în evidență faptul că România a fost și va rămâne un partener fidel și respectat, iar orice deviere de la această linie trebuie gândită cu mare responsabilitate.
Dacă pierdem din vedere războiul hibrid, dacă nu mai punem întrebările astea strategice, riscăm ca, fără să ne dăm seama, să lăsăm vechile structuri să revină la putere. Tocmai de aceea e esențial să fim cu ochii deschiși și să nu lăsăm ca totul să fie dat uitării, pentru că, până la urmă, viitorul depinde de această vigilență.
Schimbarea e necesară, dar trebuie să vină cu un lider curat, fără umbre, fără dosare în spate. Oamenii au nevoie de cineva în care să aibă încredere, cu un trecut transparent, ca să poată să meargă înainte, fără să se teamă că sunt trași înapoi de trecut.
Dacă nu ne trezim acum și nu cerem transparență și responsabilitate, riscul e să pierdem direcția. Tocmai de aceea, fiecare vot, fiecare decizie contează, ca să nu ajungem să plătim mai târziu prețul unei schimbări pe care n-am vrut-o cu adevărat.
Un militar adevărat, cu un simț al datoriei, nu poate accepta să-și vândă țara, să renunțe la valorile noastre, doar pentru niște promisiuni străine. Tocmai ei, cu disciplina lor, ar trebui să fie primii care trag un semnal de alarmă și apără cu adevărat integritatea națională.
Civilii pot să aibă o perspectivă, dar nu au pregătirea de detaliu. Militarii, cu experiența lor, înțeleg nuanțele, dinamica riscurilor și modul în care trebuie acționat. De aceea, e esențial ca analiza să fie făcută cu responsabilitate, pe baza unor date clare și cu umilință, ca să nu greșească strategia.
Deschizând ochii la timp, analizând cu calm și cu responsabilitate, putem să evităm acele capcane și să ne construim un viitor bazat pe valorile noastre, pe parteneriate solide și pe o direcție clară, fără să ne lăsăm furați de iluzii.
https://mcppress.ro/forum/viewtopic.php?p=1094#p1094

Sursa: Mihail Georgevici,
MCP Press Agency