Avertismentul lui Becali: „Dacă ajunge Călin Georgescu președinte, praf ne-am făcut” iar lecția Iuliei Hașdeu ne amintește că, fără adevărul istoric, cultura și politica sunt condamnate să se rătăcească.

Niciodată, în vremuri de democrație,
Nu s-a văzut un candidat cu dosar penal,
Dar dacă Georgescu ajunge la președinție,
Praf ne-am făcut, visul e fatal.

Majoritatea românilor, după 1989, au ales democrația, libertatea și șansa de a-și clădi singuri destinul. Nu am vrut să primim totul de-a gata, ci am crezut în munca noastră și în contribuția fiecăruia. Acum, întrebarea e: oare ne întoarcem pe o cale pe care tocmai am părăsit-o, lăsându-ne iar pradă utopiilor trecutului?

Există informații credibile că Călin Georgescu, fost candidat la președinție, este implicat într-un dosar penal. În ianuarie-februarie 2025, Parchetul a deschis o anchetă împotriva lui pentru încălcarea legii electorale, iar în martie 2025 a primit acuzații oficiale, inclusiv propagandă legionară și finanțare electorală ilegală. Curtea Constituțională i-a respins definitiv candidatura, dar dosarul penal este încă în curs.

E ca și cum am săpa într-un pământ sterp, fără rădăcini, și am încerca să creștem ceva ce nu mai are suport. Tocmai de aceea, plecarea masivă și dezrădăcinarea, dacă nu sunt combătute, ne pot lăsa fără acel fundament de care avem nevoie ca să construim o societate stabilă. De aceea, întrebarea devine cu atât mai presantă: de ce am renunțat la acest drum pe care l-am ales cu atâta speranță după 1989?

În timp ce unii văd în Călin Georgescu un cal câștigător, alții se tem că drumul lui se va sfârși în spatele gratiilor. Cum este posibil ca o candidatură să polarizeze atât speranța, cât și frica publică, între două destine atât de opuse?

Totuși, un sondaj CURS din ianuarie 2026 l-a plasat pe primul loc în încrederea politică, cu 36% dintre respondenți declarând că au încredere mare în el. De asemenea, un alt sondaj AtlasIntel din februarie 2025 l-a cotat la aproximativ 38,4% în intenția de vot, dar niciun lider politic nu a trecut de o susținere majoritară clară.

Într-un sondaj recent realizat de CURS, Călin Georgescu a obținut 36% în topul personalităților politice în care românii au încredere. De asemenea, un sondaj al Agenției de Rating Politic, publicat de Europa FM, l-a plasat pe Georgescu la egalitate cu premierul Ilie Bolojan în topul încrederii politice. Totuși, aceste procente nu înseamnă neapărat un scor electoral majoritar.

Ce ar fi dacă am impune o regulă clară, un numitor comun, ca nimeni cu dosar penal să nu mai candideze la funcții de conducere? Altfel, riscăm să ne îmbătăm cu apă rece, dând puterea unor oameni cu probleme, care ne pot duce pe calea nesiguranței.

Tocmai de aceea, ar trebui să insistăm pe valori și pe responsabilitate în politică. Pentru că, dacă copiii văd asta, ei vor crede că orice se poate, iar în loc să le dăm un exemplu de onestitate, riscăm să le transmitem că regulile pot fi ocolite, iar viitorul lor devine tot mai incert. E nevoie de reguli ferme, pentru ca politica să fie un model, nu o sursă de dezamăgire.

Schimbarea reală în democrație vine lent, pe parcurs, când condițiile sunt coapte și când o majoritate conștientă înlocuiește vechile modele. Nu putem forța transformarea peste noapte, pentru că, în cele din urmă, stabilitatea și înțelepciunea colectivă sunt cele care construiesc schimbarea durabilă.

România, din păcate, pierde mult din prestigiul ei în fața partenerilor externi. În timp ce afacerile se clatină, iar incertitudinea domnește, politicienii par că se joacă de-a puterea, ignorând efectele devastatoare asupra vieții de zi cu zi a oamenilor. Asta, cu adevărat, trebuie să se schimbe, pentru ca speranța să nu se stingă.

Recent, la un cenaclu al Asociației Culturale UNESCO Iulia Hașdeu, am realizat încă o dată cât de vital este să păstrăm adevărul istoric intact, fără falsificări, pentru că, dacă pierdem reperele trecutului, ne pierdem și busola în prezent și viitor. În cadrul acestui eveniment dedicat operei Iuliei Hașdeu și personalității sale, am simțit cu toții că, deși ne-a părăsit prea devreme, prin poeziile și scrierile ei, a lăsat o moștenire de neprețuit, un model care va inspira generațiile viitoare, inclusiv în sfera politicului.

Opera Iuliei Hașdeu: un far al adevărului în istorie și cultură. Ca atare, de reținut importanța operei ei, legătura cu trecutul și rolul ei de reper pentru generațiile viitoare.

La acest eveniment la care am participat, intitulat „Opera Iuliei Hașdeu și personalitatea ei, este și va fi un model pentru tinerele generații” am reținut ideea:

„schimbarea trebuie să fie graduală, cu responsabilitate,

nu prin tăieri bruște sau înlocuiri artificiale„

Când pierdem contactul cu adevărul istoric, riscul e să deformăm și realitatea politică. Ce spunea profesorul Mihai Popescu e esențial: „dacă istoria devine o marionetă în mâna politicienilor, atunci și viitorul nostru devine incert. E nevoie de o reconectare cu adevărul, atât în istorie, cât și în politică„

Așa cum știm, cultura e fundamentul. Dacă nu avem o cultură solidă, dacă nu ne învățăm să gândim critic, atunci alegem pe cei care ne duc în direcții greșite. Politica și cultura sunt interconectate, iar pregătirea noastră culturală ne poate salva de decizii pripite și de conducători nepotriviți.

Eminescu spunea asta cu o luciditate remarcabilă. Idolii pe care noi îi alegem ne arată nivelul nostru de maturitate și aspirație. Dacă idolii sunt superficiali sau corupti, atunci și societatea se îndreaptă în acea direcție. Numai prin discernământ și valori autentice putem să ne ridicăm.

Ne întrebăm de ce, când candidatul are un trecut atât de problematic, trebuie să ne întrebăm dacă idolii lui nu vin din înțelepciunea rusească? Nu cumva, alegând așa, riscul este ca viitorul nostru să fie dictat de interese străine?

Eminescu, cu viziunea lui profundă, ne-a avertizat mereu că direcția greșită duce la decădere, iar dacă ne lăsăm pradă intereselor străine sau corupției, atunci, într-adevăr, viitorul nu ne va mai aparține. E o responsabilitate uriașă să păstrăm direcția corectă.

Trebuie să fim alături de cei care ne doresc binele cu adevărat, care au valori autentice și care ne inspiră. Doar cu astfel de oameni, speranța devine cu adevărat realitate și putem construi un viitor mai bun.

Sursa: Mihail Georgevici,

MCP Press Agency