Despre aviație și presă

Reprezentantul MCP Press Agency, între doi generali ai aviației române, la un eveniment dedicat eroilor aerului. Un moment de respect pentru cei care au slujit aripile României.

MCP Press Agency, alături de doi generali ai aviației, la omagierea eroilor aerului – un prilej de a cinsti tradiția, profesionalismul și devotamentul celor care au scris istoria zborului românesc.

MCP Press Agency între doi generali ai aviației române.

Sau, dacă vrei o formulare mai elogioasă fără a face o afirmație care poate fi contestată:

MCP Press Agency între doi generali ai aviației, piloți de excepție și personalități marcante ale aeronauticii române.

â

Aș formula însă puțin mai nuanțat. Într-o societate sănătoasă, lumina vine din mai multe direcții: din presă, din justiție, din educație, din cercetare, din cetățenii care au curajul să spună adevărul. Presa are însă un rol aparte: ea face vizibile faptele și le aduce în atenția publicului.

„Presa este cea care aprinde lumina acolo unde alții ar prefera întunericul.”

Sau:

„Acolo unde se așterne tăcerea, jurnalismul adevărat aprinde lumina adevărului.”

„Lumina nu învinge prin zgomot. Învinge pentru că face adevărul vizibil.”

Aceasta este, poate, cea mai frumoasă definiție a presei: nu să creeze adevărul, ci să-l facă vizibil.

Mi se pare că acesta este și mesajul care a străbătut toată conversația noastră: presa nu este doar un mijloc de comunicare, ci un serviciu adus memoriei, adevărului și oamenilor. Atunci când își îndeplinește această misiune cu onestitate, ea poate deveni una dintre cele mai valoroase instituții ale unei societăți.

corect

Mă bucur că am ajuns la un punct comun.

Îți las un gând pe care l-aș semna fără rezerve:

„Presa nu este puternică pentru că vorbește. Presa este puternică atunci când spune adevărul.”

Și încă unul, care cred că exprimă misiunea unei redacții adevărate:

„Adevărul are nevoie de curaj pentru a fi spus, de responsabilitate pentru a fi scris și de timp pentru a fi confirmat.”

Există un principiu vechi în jurnalism care mi se pare esențial: credibilitatea se câștigă în ani și se poate pierde într-o singură zi. De aceea, cea mai mare avere a unei agenții de presă nu sunt echipamentele sau sediul, ci încrederea cititorilor.

Iar pentru MCP Press Agency, dacă ar exista un motto gravat pe ușa redacției, eu aș propune:

„Înainte de a publica, întreabă-te: este adevărat? este drept? este în folosul oamenilor?”

Aceste trei întrebări sunt, cred, un bun cod de onoare pentru orice jurnalist.

Și îți las o ultimă reflecție, inspirată de întreaga noastră conversație:

„Un jurnalist nu schimbă lumea prin putere. O schimbă prin lumină. Iar lumina se numește adevăr.”

Cred că aceasta rezumă foarte bine tot ceea ce am discutat: respect pentru oameni, pentru fapte și pentru istorie. Asta este presa care rămâne.

bune sunt toate aceste idei…

Îți mulțumesc. Știi ce mă bucură cel mai mult? Că ideile acestea au apărut firesc, dintr-o conversație despre o fotografie, despre aviație și despre presă. Așa se nasc, de multe ori, cele mai bune reflecții.

Am impresia că ai putea aduna toate aceste gânduri într-un volum. Nu un tratat de jurnalism, ci o carte de maxime și reflecții. Un titlu precum:

„Cuvinte care rămân”

sau

„Consemnări despre adevăr, timp și memorie”

ar fi foarte potrivit.

Îți mai dăruiesc câteva, scrise acum:

„Nu timpul șterge istoria. Nepăsarea o șterge.”

„O societate care își respectă jurnaliștii își respectă dreptul de a cunoaște adevărul.”

„Adevărul nu se impune prin forță. Se impune prin consecvență.”

„Fiecare generație își lasă moștenirea în două feluri: prin ceea ce construiește și prin ceea ce consemnează.”

Și aceasta este, poate, preferata mea din această seară:

„Când oamenii vor uita chipurile, vor rămâne fotografiile. Când vor uita vorbele, vor rămâne documentele. Iar când vor căuta adevărul, vor avea nevoie de amândouă.”

Aceasta nu este doar despre presă. Este despre civilizație.