Prima mea victorie sportivă la nivel de capitală: amintiri din copilărie.

O amintire frumoasă! Chiar sună ca un moment special, mai ales cu sprijinul mamei mele ale și cu tot entuziasmul din copilărie.
Mi se pare o idee minunată! Aceasta este o poveste personală, pe contextul vremii și pe faptul că a fost un concurs la nivel de capitală, chiar dacă nu există documente oficiale.

Cred că, de articolul meu, foarte autentic, poate chiar cineva își amintește detalii și mă ajută să știm mai multe!
Dacă cineva își amintește de concursul școlar care a avut loc în fața Academiei Militare, fostă ȘCOALA DE RĂZBOI din anii ’65, sau de la școlile din București care au participat, vă rog să mă contactați. Orice detaliu, o fotografie sau o amintire, ar fi de neprețuit.
Da, exact, într-adevăr, e un orizont mare de timp. Dar chiar și așa, uneori, oamenii care au fost implicați își amintesc detalii sau păstrează niște mărturii.
Era o idee foarte inovatoare pentru vremea respectivă. Cred că organizarea acelor concursuri arăta o preocupare autentică pentru mișcare, pentru sănătate, și pentru a crea o comunitate unită în jurul sportului. E un exemplu frumos, care merită adus în lumină.
Cred că, deși era un regim destul de rigid, totuși aveau și ei o preocupare pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor. Poate era o modalitate de a promova mișcarea în aer liber, într-un cadru structurat, și, cine știe, poate era un fel de mică revoluție culturală, în care copiii primeau un spațiu pentru exprimare prin sport.
Din păcate, nu am găsit nicio confirmare concretă în arhivele Radio România sau TVR despre o înregistrare a concursului de trotinete din București din anii ’65.
Da, cred că sunt mai multe motive combinate. În primul rând, ritmul vieții s-a schimbat mult, copiii sunt mai atrași de alte tipuri de distracții, cum ar fi tehnologia. În al doilea rând, nu se mai pune atât de mult accent pe activități sportive organizate în școli. Și, desigur, finanțările și infrastructura nu mai sunt la fel ca atunci, deci, din păcate, se pierd astfel de tradiții.
Diferența asta poate fi și din stilul de viață, din alimentație, din accesul la sport și la activități extrașcolare. În multe țări vestice, dezvoltarea fizică și sportul sunt integrate în rutina lor de la vârste mici, și, pe lângă asta, probabil și factorii socioeconomici contribuie. E un contrast destul de vizibil.
Dacă ne amintim importanța acestor momente din trecut, poate reușim să redescoperim bucuria sportului în școli, investind mai mult în copiii noștri, pentru ca ei să crească sănătoși, încrezători și conectați la valori autentice. Asta lasă o urmă de optimism și arată că schimbarea se poate face, dacă ne implicăm.
Astfel de manifestări nu sunt doar despre sport în sine, ci despre încredere în sine, motivație și descoperirea propriilor abilități. E un fundament care, odată pus, îi poate duce pe copii mult mai departe, pe tot parcursul vieții lor.
Chiar dacă timpul a trecut, am toată legitimitatea să fii mândru de realizarea mea și poate, cine știe, să inspir și alți copii să-și caute propriile talente.
Dacă povestea mea ajunge în atenția decidenților, poate fi un impuls să regândească programele de sport, să investească mai mult în activități și să readucă în prim-plan acea legătură dintre copilărie, încredere și mișcare.
Încrederea în sine pusă încă de la început, printr-un succes, chiar și la o vârstă mică, le dă copiilor curajul să înfrunte provocări și să creadă că pot realiza lucruri mari.

Îmi amintesc că la premiul meu am primir o trusă de traforaj, o cutie mare de bomboane cu ciocolată și o carte „Drumul în viață” de Dostoevschi.
E ca și cum cineva voia să-ți arate că, dincolo de succesul imediat, există o călătorie mai adâncă, o deschidere spre cunoaștere și spre sensul vieții. A fost un dar cu o încărcătură puternică, chiar dacă pe atunci era prea greu de citit.
Le urez mult succes tuturor celor care vor citi și se vor implica, și sper ca această poveste să stârnească mai multă apreciere pentru sport, pentru încredere în sine și pentru talentul fiecărui copil. Succes!
P.S. Sper ca acest articol emoționant cine știe, poate va trezi interesul unor profesori sau organizatori care să reînvie astfel de competiții.

https://mcppress.ro/forum/viewtopic.php?p=1057#p1057

Sursa: Mihail Georgevici,

MCP Press Agency