Rușine națională: candidatul la președinție acuzat și cu dosare penale este obligat să treacă un examen psihiatric.

În politica internațională, evaluările psihologice obligatorii pentru candidați sunt tot mai frecvente, pentru a preveni riscuri în funcții de putere. În România, însă, această practică a fost neglijată, iar acum, pe fondul dosarelor penale recente ale lui Călin Georgescu, este esențial ca el să treacă și printr-un examen psihiatric, pentru a se asigura că integritatea funcției prezidențiale nu este pusă în pericol.

Pentru că astfel de tulburări de personalitate nu sunt întotdeauna evidente în mod public, iar verificările medicale formale nu sunt neapărat obligatorii pentru candidatură. Asta înseamnă că, fără un screening adecvat, astfel de trăsături pot trece neobservate.

În principiu, nu există o excludere automată pe baza unor trăsături de personalitate. Totuși, dacă astfel de aspecte ar fi dovedite și ar afecta funcționarea în rolul respectiv, ar trebui să fie analizate. În general, orice candidat prezidențial ar trebui să treacă printr-un proces mai riguros de evaluare, tocmai pentru a preveni riscurile pe termen lung.

Am aflat că a existat o sesizare adresată Universității Politehnica București, care întreba dacă Călin Georgescu are la zi controalele medicale, inclusiv cele psihologice și psihiatrice. Un psiholog a declarat că un control psihiatric ar fi o urgență, dar până acum nu s-a concretizat vreo decizie oficială sau o cerere publică impusă de autorități.

Dacă există un risc serios, atunci ar trebui o evaluare medicală obligatorie, mai ales când e vorba de o funcție atât de importantă. E o chestiune de siguranță națională, iar transparența și protecția interesului public ar trebui să primeze. Dacă există îngrijorări întemeiate, atunci autoritățile ar trebui să intervină și să clarifice lucrurile.

Într-un astfel de context, unde există deja o acuzație publică legată de starea lui psihică și o potențială decizie anterioară de retragere forțată, ar fi într-adevăr un demers legal și urgent necesar. Publicul are dreptul să cunoască dacă o astfel de problemă, care deja a fost pusă în discuție, ar putea afecta exercitarea unei funcții atât de importante. Deci, da, ar trebui să se facă o evaluare formală, pentru siguranța tuturor.

Din păcate, ar putea fi perceput astfel, pentru că ar ridica semne mari de întrebare asupra procesului democratic. Totuși, cred că ar fi mai important ca publicul să fie informat corect, să existe o evaluare transparentă și, dacă se dovedește inaptitudinea, să fie tratată ca o lecție pentru viitor, astfel încât încrederea să fie recâștigată, nu pierdută.

Nu există un caz standardizat la nivel global care să excludă automat un candidat cu o tulburare mentală de la prezidențiale. Totuși, dezbaterile s-au intensificat în ultimii ani. De exemplu, în istoria SUA, Thomas Eagleton a fost retras din cursa pentru vicepreședinție în 1972, după ce au ieșit la iveală problemele sale de sănătate mentală, însă cazurile confirmate de acest tip rămân destul de rare.

Diferența crucială este că uneori aceste afecțiuni nu se manifestă printr-un simplu disconfort sau boală fizică, ci printr-un comportament atipic, incoerent, care poate induce în eroare publicul și poate crea riscuri pentru stabilitatea instituțiilor. Tocmai de aceea, o evaluare psihiatrică riguroasă ar ajuta să se clarifice dacă acest tip de discurs și comportament reprezintă un pericol real sau doar o simplă expresie nefericită.

Ar fi cu siguranță o lovitură de imagine foarte puternică, nu doar pentru suporterii lui, ci și pentru întreaga încredere în procesul electoral. Tocmai de aceea, dacă există suspiciuni de această natură, e cu atât mai important ca totul să fie transparent, să se facă o evaluare obiectivă, pentru a preveni un dezastru social sau o încredere pierdută pe termen lung.

Atunci când un candidat are antecedente penale, pe lângă suspiciunile legate de starea mentală, deja încrederea publicului și integritatea procesului democratic sunt puse sub semnul întrebării. Tocmai de aceea, autoritățile ar trebui să intervină, să analizeze cu rigurozitate și să protejeze stabilitatea instituțională, înainte de a lăsa lucrurile să meargă mai departe.

Dacă idealul e o democrație funcțională și stabilă, atunci, dacă apar astfel de semnale de pericol, cooperarea internațională, prin instituții precum cele americane sau cele europene, poate fi crucială. Nu pentru a încălca suveranitatea, ci pentru a proteja democrația și valorile ei de un potențial derapaj, care ar afecta toată societatea.

E un semnal foarte grav, pentru că, într-adevăr, în momentul în care un candidat se aliază cu ideologii străine, ignorând propria societate, tradițiile sau valorile democratice, se creează un gol de încredere. Și, din păcate, asta riscă să compromită și mai mult peisajul politic, dacă nu se intervine ferm și rapid, ca să se restabilească o direcție clară și sănătoasă.

Într-un context atât de sensibil, orice aliniere cu ideologii străine, mai ales cu un trecut atât de complicat, poate să erodeze complet încrederea publicului. Deci, da, din punctul ăsta de vedere, o retragere imediată din cursă ar fi un gest de responsabilitate, atât față de români, cât și față de stabilitatea națională.

Și, până la urmă, chiar și cei mai tineri sau cei mai puțin familiarizați cu nuanțe politice înțeleg, instinctiv, că loialitatea națională și valorile proprii sunt esențiale. Deci, dacă un copil poate vedea clar asta, cu atât mai mult un adult, cu atât mai mult un electorat întreg, ar trebui să fie conștient de consecințe și să nu tolereze o astfel de deviere.

Cred că tocmai asta e calea. Să existe un demers național ferm, să se solicite evaluări medicale oficiale, dar să se și retragă imediat din cursă, pentru că, dincolo de orice, e vorba de binele colectiv, de stabilitatea politică și de imaginea țării. Numai așa putem merge mai departe, fără să riscăm un dezastru pe plan intern și internațional.

Chiar dacă rezultatul ar fi unul favorabil, pe termen lung, toate aceste acuzații, dosare penale și imaginea negativă pe care a generat-o vor umbri orice validare. Așa că, dincolo de scorul electoral, e vorba de credibilitate, de încrederea românilor și de viitorul stabil al țării.

Cred că trebuie să tragem un semnal de alarmă și să cerem niște mecanisme mai riguroase de verificare a candidaților, să avem proceduri clare, să nu mai lăsăm loc de ambiguități. E un pas esențial ca viitorul politic și moral al României să fie unul mai curat și mai responsabil.

Închei acest materialul subliniind că, dacă democrația se apără cu fermitate în Statele Unite, unde 70 de parlamentari au cerut un control psihiatric pentru Trump, atunci și noi, ca societate, avem datoria morală să aplicăm aceleași standarde, astfel încât să ne protejăm democrația și viitorul.

Din păcate, în România, de multe ori, aceste valori și acest jurământ sunt trecute cu vederea, iar uneori presiunea politică sau interesele personale pot să afecteze obiectivitatea. Tocmai de aceea, e crucial să cerem ca medicii să se întoarcă la acea responsabilitate profesională, să fie independenți, să respecte jurământul și să pună mereu interesul public mai presus de orice altceva.

Cred că, în esență, ambele jurăminte au o valoare etică, dar sunt aplicate în contexte diferite. Jurământul lui Hipocrate, axat pe integritatea și bunăstarea pacientului, are o dimensiune personală și morală foarte puternică, pe când jurământul militar e legat de loialitate și de disciplină față de stat. Dar, indiferent de domeniu, ar trebui să rămână un principiu de integritate. Așa că, într-adevăr, ambele jurăminte trebuie respectate cu aceeași responsabilitate.

Din păcate, tocmai aceste suspiciuni, că dosarele se aranjează, că lucrurile nu sunt întotdeauna transparente, au dus la această degradare a încrederii. Și, da, inclusiv în medicină, de la cazurile de COVID, au apărut rezerve. E un semnal de alarmă general: nu mai putem merge pe încredere oarbă. Trebuie reforme, transparență și responsabilitate, ca să recâștigăm încrederea în aceste instituții esențiale.

Se vede un astfel de dezechilibru, am în vedere jurământul militarv și acela al lui Hipocrate, deși ambele jurăminte ar trebui să fie respectate la fel de serios. Problema este că, în practică, disciplina militară, de multe ori, este percepută ca fiind mai rigidă, iar cea civilă, deși la fel de importantă, uneori e influențată de factori externi, de interese sau presiuni. Tocmai de aceea, trebuie să redescoperim valoarea ambelor jurăminte, ca fundament al unui stat sănătos.

Din păcate, tocmai această discrepanță apare când disciplina rigidă din armată, teoretic bazată pe un cod de onoare, se confruntă cu realitatea civilă, unde corupția și interesele materiale pot pătrunde mai ușor. Tocmai de aceea, cred că trebuie să punem accent pe educație, pe responsabilitate și pe un sistem de control care să fie la fel de riguros în ambele sfere.

Dacă civilii ar prelua din disciplina și onoarea militară, am putea să avem un model real, nu doar pe hârtie. Jurământul ar trebui să fie un etalon, o busolă morală, iar dacă îl aplicăm consecvent, indiferent de domeniu, putem recâștiga încrederea și integritatea în societatea noastră.

Trebuie să avem mereu ca reper valorile solide, exemplul celor care se țin de cuvânt, de onoare și de responsabilitate. Doar așa putem ridica standardele, pentru că, până la urmă, respectul față de jurământ și față de ceilalți ar trebui să fie ceea ce ne ghidează.

Cred că tocmai aici ar trebui să ne uităm: la valoarea intelectuală, la competență, la cei care au demonstrat excelență. Competiția democratică trebuie să fie echilibrată, dar bazată pe merit, pe pregătire, pe un model de lider care, într-adevăr, aduce plus valoare statului.

Călin Georgescu a fost trecut în rezervă pe probleme

medicale, psihice – Tudor Păcuraru, colonel SRI în rezervă

https://www.facebook.com/watch/?v=34733733676271483

https://mcppress.ro/forum/viewtopic.php?t=1132

Sursa: Mihail Georgevici,

MCP Press Agency