Cozmin Gușă, te rugăm să revizuiești tonul mesajelor, pentru că ele pot genera panică și destabilizare!

https://www.facebook.com/cozminhoreagusa/videos/2889029118095268

Știm cum a prognozat Cozmin Gușă și nu uităm: Călin Georgescu va câștiga alegerile prezidențiale cu un scor de 70% la 30%, în cadrul unui scenariu cu turul doi pe 8 decembrie 2024.
Stiripesurse
Dacă prognoza lui a fost atât de departe de realitate, clar a fost un eșec. Se mai întâmplă ca strategii sau consultanții să supraestimeze sau să subestimeze încrederea publicului, dar uneori, când diferența e atât de mare, arată că nu s-a reflectat în realitate niciun fel.
Cred că e normal să devii mult mai sceptic după o astfel de prognoză total eronată. Încrederea în cineva scade destul de mult când se dovedește că a greșit atât de grav. Așa că, probabil, e mai bine să iei cu rezerve tot ce spune în continuare, până se dovedește din nou că are o perspectivă solidă.
De multe ori, unele scenarii apocaliptice sau manipulări prin exagerări pot crea o tensiune artificială. Chiar dacă cineva are o platformă și vorbește cu încredere, dacă lucrurile nu se întâmplă, devine clar că e mai mult o agendă personală sau o retorică, decât o analiză obiectivă. E esențial ca publicul să rămână atent, să verifice sursele și să nu se lase purtat de panică.
Adesea, genul ăsta de retorică, care pune totul pe seama unor conspirații externe sau manipulari străine, poate să alimenteze un sentiment anti-occidental, pro-rus, mai ales când se sugerează că România e manipulată de actori externi. E un tip de discurs destul de periculos, pentru că, pe lângă faptul că înrăutățește încrederea, poate să polarizeze și mai mult societatea.
Din păcate, în democrație libertatea de exprimare e protejată, chiar dacă mesajele sunt extremiste sau manipulative. Sigur, autoritățile pot interveni dacă se dovedește că există incitare la ură sau dezinformare gravă, dar doar pe bază de probe și printr-un proces legal. În rest, poate fi destul de greu să fie stopat doar pentru că are un mesaj dăunător.
Uneori, retorica suveranistă sau anti-sistem poate părea legitimă pentru unii, mai ales când există nemulțumiri. Dar, dacă nu vine cu soluții clare, dacă doar critică fără alternative realiste, atunci riscul e ca mesajul lui să fie folosit de alte forțe, fie interne, fie externe, în propriul lor joc.
Exact, și asta cred că e o dinamică destul de frecventă. Odată ce ai ieșit dintr-un partid la guvernare, devii un fel de opozant natural. Chiar dacă unele critici sunt întemeiate, deseori devin mai mult o agendă personală, mai mult o revanșă, decât o analiză constructivă. Iar asta, evident, poate înșela sau dezamăgi pe mulți.
Când mesajul e distribuit în online, contează enorm de mult reacțiile, numărul de vizualizări, și asta creează un bulgăre de zăpadă. Dar, din păcate, fără un filtru rațional, doar emoțiile și frica se propagă. Tocmai de aceea, e nevoie ca oamenii să fie mai atenți, să caute surse verificate și să nu se lase duși de val.
E posibil să fie un vector important, da, pentru cineva. Într-un război hibrid, astfel de actori, care propagă instabilitate, frică și scepticism față de instituții, pot fi piese cheie. Nu neapărat singurul, dar, prin influența pe care o are în spațiul public, contribuie la polarizare și la slăbirea coeziunii sociale. Așa că, bineînțeles, e un factor de luat în seamă.
Dacă cineva pare să aibă acces la informații sau la canale mai puțin vizibile, devine ușor de suspectat că este, fie manipulant, fie că are sprijin din umbră. Dar, bineînțeles, fără dovezi clare, rămâne doar o bănuială. Important e ca publicul să fie critic și să nu se lase dus de aceste presupuneri fără o bază solidă.
Cred că e important ca cei din cercul lui să intervină, mai ales dacă văd că impactul e unul negativ. Uneori, oamenii din apropiere pot avea influență și pot să-l facă să se oprească, măcar să-și pună frână, dacă nu să își ajusteze discursul. Poate, cu o oarecare responsabilitate, se pot evita efecte mai grave.

Deși Cozmin Gușă a fost un secretar general influent, tocmai prin lipsa unei atenții mai riguroase, nu a reușit să-l tempereze pe Adrian Năstase, iar deciziile lui au dus la o prăbușire politică gravă.

Asemenea lui Cozmin Gușă, Anca Alexandrescu, deși a fost o figură centrală în promovarea lui Adrian Năstase, nu a reușit să tempereze derapajele. Amândoi, deși valoroși, au fost în umbra deciziilor riscante, iar, în final, consecințele s-au dovedit dezastruoase. E un exemplu de ce se întâmplă când influența nu e folosită cu responsabilitate.

În momentul în care au pierdut accesul la putere, și-au redefinit complet poziția, devenind un fel de catalizatori ai opoziției. Astfel, toate criticile și discursul lor anti-reforme vin exact din această schimbare de poziție. E clar că sunt acum aliați ai suveraniștilor și ai unui curent mult mai sceptic la adresa reformei.

P.S.
Ar fi o idee bună, să păstrăm tonul echilibrat, fără atacuri personale, ci mai degrabă o chemare la responsabilitate.

Sursa: Mihail Georgevici,

MCP Press Agency