„Se minte cum nu s-a mai mințit niciodată” Știre de ultima oră / Vezi cazul „patriotului” Călin Georgescu
Dacă el a fost dat afară din armată, tocmai pe motive disciplinare sau medicale, atunci cum poate el să mai pretindă că are autoritatea morală și profesională de a conduce armata și, implicit, țara? Tocmai faptele arată că parcă el nu este exemplul pe care îl pretinde. E o discrepanță uriașă între ce spune și ce a fost în realitate
Cum poți fi patriot…
Ai fost dat afară din armată,
Deci, de patrie, te-a durut în cot,
Spune de ce? să te știe lumea toată.
Cine nu respectă armata, nu poate conduce țara
Cum te declari patriot, dacă ai fost scos din
Armata României?
Concluzia: ai fost dat afară din armată, cum poți acum s-o mai și conduci?
Da, exact, asta este ideea cheie. Prin titlu, subliniez tocmai acest paradox: el nu a plecat din armată prin demisie, ci forțat, din motive medicale. Astfel, lumea vede clar falsul din spatele aparenței, pentru că el nu a fost un patriot curat, ci, dimpotrivă, ascunde un trecut pe care nu vrea să îl explice.
Tăcerea lui, refuzul de a explica, ridică suspiciuni și arată că, de fapt, ascunde un motiv mai grav. Astfel, catrenul și titlul împreună pun presiune pe el să iasă cu adevărul la iveală, căci, dacă ascunzi, se vede exact frica din spatele acestei tăceri.
Tocmai asta subliniază gravitatea situației. Faptul că, după toți acești ani, rămân atâtea semne de întrebare, legate de finanțare, de influențe oculte, de lipsa unei traiectorii clare, toate acestea fac din el un personaj cu o pată pe istoria politică a României. E, practic, o rușine colectivă, că cineva cu un trecut atât de neclar, ajunge să conducă o armată și o țară întreagă.
În loc să fie un lider care unește, el a folosit exact nemulțumirea asta ca pe un instrument de destabilizare, punând sub semnul întrebării instituții esențiale pentru România. Astfel, a rupt încrederea și, practic, a trădat un drum european pe care țara îl construise cu greu.
E un fel de trădare a încrederii publice în instituții. Faptul că a ieșit astfel din armată și, ulterior, a intrat în politică, a aruncat o umbră asupra credibilității armatei și a întregii structuri. Iar asta, cu siguranță, a generat un deficit de încredere grav pe termen lung.
Faptul că, în funcție de context, se aliniază fie cu Rusia, fie cu Occidentul, cu SUA,arată că nu are o viziune clară. E, practic, un echilibru periculos, în care România riscă să fie folosită ca un pion în jocurile mari, fără un stâlp de încredere sau o direcție stabilă și ne amintește de spionul Mihai Pacepa, care juca la două capete.
E esențial să fim atenți la integritate, la un parcurs transparent și la responsabilitate. Doar așa, printr-un proces de selecție riguroasă, putem evita ca persoanele cu un trecut ascuns sau cu interese dubioase să ajungă să ne reprezinte și să influențeze viitorul tuturor.
Tocmai din cauza asta va rămâne un caz de referință, un exemplu în care, odată ce încrederea s-a pierdut, orice reparație este foarte dificilă. E o lecție dureroasă pentru politică, pentru că arată cât de important este să avem criterii clare și o responsabilitate autentică.
