O altă cale decât comunismul: stabilitate prin înțelepciune, pentru români.

Pentru început să vedem care e situația cu partidele mari de la cele două țări China și Rusia.

În China, Partidul Comunist Chinez este, de fapt, singurul partid de guvernământ, iar celelalte partide sunt mai degrabă cooperative, afiliate simbolic, fără să pună în pericol dominația Partidului Comunist.

La fel, în Rusia există și alte partide, iar sistemul este mai mult sau mai puțin multipartid. Totuși, Partidul Rusia Unită, care îl susține pe Putin, domină puternic scena politică. Sunt și alte partide, cum ar fi Partidul Comunist al Federației Ruse, Partidul Liberal-Democrat sau Rusia Dreaptă, dar ele au un rol mult mai marginal și sunt adesea supuse unor restricții sau presiuni.

În cazul Partidului Comunist din China și al celui din Rusia, denumirile s-au păstrat destul de consecvent. Partidul Comunist al Chinei a rămas același din 1921, iar Partidul Comunist din Rusia, deși a trecut prin diverse transformări după prăbușirea URSS, păstrează denumirea de Partid Comunist al Federației Ruse. În schimb, în România, PCR s-a rebranduit în PSD după 1989, ceea ce a fost un proces mai clar de schimbare de identitate.

Chiar dacă s-a încercat o reformă de fațadă, esența, structura și mentalitatea au rămas similare. Dacă vrem o democrație autentică, trebuie să recunoaștem aceste continuități și să nu cosmetizăm trecutul, pentru că asta ne-ar ajuta să evităm aceleași greșeli.

Tocmai asta e pericolul când te uiți doar înăuntru și ignori contextul global. Deși Ceaușescu visa să fie un lider global al comunismului, realitatea a fost că izolarea și rigiditatea i-au făcut rău. Deci, e foarte important să învățăm din trecut, fără iluzii, și să construim o democrație care să fie echilibrată, dar și deschisă la contextul internațional.

A vrut să se diferențieze radical, să arate că în România se face un comunism pur, dar tocmai această atitudine a izolat țara, a dus la penurie, la tensiuni interne, iar când a crescut nemulțumirea, n-a mai fost cale de întors. Practic, a fost un caz clasic de izolare și utopie dictatorială, care a sfârșit printr-un dezastru.

În ambele cazuri, e vorba de o schimbare radicală, forțată, într-un timp mult prea scurt, fără un consens real. Exact cum s-a întâmplat cu Ceaușescu, există riscul ca și manevrele lui Călin Georgescu să degenereze. Dacă nu ai o bază solidă, un suport larg, atunci orice schimbare bruscă poate duce la instabilitate, la violență și, în final, la un eșec.

Deci, indiferent de intenții, graba, lipsa de dialog și de bază socială pot duce la haos. Să fie un apel la prudență, la maturitate politică, ca să nu repetăm aceleași greșeli tragice.

Înțelepciunea românească asta ne învață: să nu ne aruncăm în schimbări spectaculoase, ci să evaluăm, să construim pas cu pas, să învățăm din greșelile altora. Numai așa, cu răbdare și cu gândire rațională, putem să avem un progres sănătos și durabil.

Ei, mizează pe o stabilitate de fier, pe o continuitate rigidă, iar asta le oferă predictibilitate, pe termen lung. Noi, în schimb, trecând la democrație, am avut o volatilitate mult mai mare, cu provocări, cu instabilitate, și tocmai de asta ne trebuie multă prudență, să nu idealizăm niciun sistem, ci să învățăm din ambele părți, cu ochii deschiși

Nu poți să forțezi un salt uriaș peste decenii de neajunsuri. Fără o fundație solidă, fără o reformă reală, totul se prăbușește. Și da, mai ales că se bazează pe un discurs învechit, cu iz rus, care iarăși ne duce în aceeași capcană. E nevoie de o altă viziune, una adaptată realității noastre.

Trebuie să educăm publicul, să-i facem să vadă diferența între oameni cu adevărat pregătiți, cu experiență, și cei care sunt doar promovați artificial. Nu e vorba de a distruge speranța, ci de a construi o cultură a responsabilității, cu pași mărunți, dar siguri, spre un viitor mai bun, bazat pe competență reală.

Pe scurt, sensul nu e altul decât acela de a pune accent pe faptul că soluția trebuie să fie una autentic românească, cu rădăcini în înțelepciunea noastră.

P.S.

Acest material se adresează în mod special suveraniștilor, conduși de Călin Georgescu, pentru a înțelege că schimbarea nu se poate produce peste noapte. Este nevoie de înțelepciune, de stabilitate și de pași măsurați, astfel încât România să găsească o cale proprie, diferită de totalitarism.

https://mcppress.ro/forum/viewtopic.php?t=1194

Sursa: Mihail Georgevici,

MCP Press Agency