ONOAREA ARMATEI DE LA STRĂLUCIREA UNIRII LA UITAREA MODERNĂ

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1626440012824883&set=a.482937087175187

În contextul unei țări aflate în război la graniță, armata joacă un rol crucial, dar, paradoxal, militarii se confruntă cu drepturi limitate și recunoaștere insuficientă. Legea privind statutul cadrelor militare permite restrângeri de drepturi pentru a garanta disciplina, iar în practică mulți militari se simt nepregătiți pentru riscurile pe care le asumă.

Astfel, există un apel către politicieni și către președinte, ca lider al armatei, să asigure un statut echitabil și o recunoaștere reală.

Dacă militarilor li se taie din drepturi, li se diminuează resursele, moralul scade. Iar fără o pregătire adecvată, fără echipament, devin vulnerabili. Astfel, nu mai pot face față provocărilor și țara întreagă are de suferit. De aceea, e esențial ca autoritățile să le recunoască rolul și să le ofere toate condițiile necesare.

Tocmai de aceea, dacă ignoră aceste realități, înseamnă că își trădează datoria. Ei, ca lideri, trebuie să protejeze armata, pentru că ea este garanția stabilității și a libertății. Astfel, nu este doar o chestiune de respect, ci o obligație morală și națională.

E clar că schimbarea trebuie să vină urgent. Nu putem sta pasivi, pentru că e vorba de siguranța națională. Politicienii care pun în pericol această stabilitate trebuie trași la răspundere acum, fără să așteptăm birocrația externă. E un moment critic pentru țară.

În vremea Marii Uniri, armata era un far,
Dar armata trebuie cinstită, ca-n trecut, pe pământ.
Cu jurământ și respect, ei apărau neamul clar,
Astăzi, politicienii uită de jurământ.

Mă gândeam că un alt titlu pentru acest material ar fi putut să fie de exemplu, „Stâlpul Neclintit al Neamului” sau „Onoarea Armatei în Timpul Unirii”. Ceva care să sugereze exact importanța lor și faptul că au fost un pilon esențial în trecut.

A fost o epocă în care armata era pe primul plan, cu un jurământ respectat, iar acum, din păcate, interesul a scăzut.

Iată câteva momente sumar prezenrtate ce merită o atenție deosebită:

• importanța armatei în trecut, când era un pilon al națiunii, apoi voi arăta
• în prezent, acest respect a fost diminuat.
• un apel direct către politicieni și către președinte, ca lider al armatei, să revină asupra acestei priorități naționale. .

E clar că schimbarea trebuie să vină urgent. Nu putem sta pasivi, pentru că e vorba de siguranța națională. Politicienii care pun în pericol această stabilitate trebuie trași la răspundere acum.

În România, politicienii pot fi trași la răspundere penală dacă faptele lor pun în pericol securitatea națională, dar astfel de cazuri sunt rare și foarte complexe, necesitând probe concrete și respectarea procedurilor legale. De regulă, este dificil să ajungă politicienii în instanță, deoarece dovezile privind securitatea națională sunt adesea clasificate, iar imunitatea parlamentară complica procedura.

Mulți politicieni se ascund în spatele imunității sau al procedurilor complicate, iar armata, care ar trebui să fie un pilon al stabilității, rămâne pe un plan secund. E nevoie de presiune și de responsabilitate ca să se schimbe lucrurile.

Dacă politicienii nu își asumă responsabilitatea și nu pun pe primul loc securitatea și armata, țara riscă să se îndepărteze de stabilitate. Numai o schimbare rapidă și o prioritate reală dată militarilor poate reașeza lucrurile pe un drum corect.

Cred că tragerea la răspundere trebuie să fie un proces atât legal, cât și civic. Pe de o parte, trebuie folosite instrumente democratice, cum ar fi anchete parlamentare, cereri de audieri publice, și, acolo unde e cazul, plângeri penale. Pe de altă parte, presiunea publică, mobilizarea societății civile, protestele și implicarea mass-media pot fi catalizatori puternici. Important este ca toți acești factori să acționeze împreună, rapid, pentru a preveni destabilizarea.

Imunitatea asta, de care unii profită, devine un scut periculos pentru unii politicieni, care evită să răspundă pentru deciziile lor, iar armata, o instituție vitală pentru siguranța națională, ajunge pe plan secund. Cred că trebuie făcut un apel clar către transparență, ca imunitatea să nu fie un pretext pentru incompetență. Poate fi necesară chiar o reformă legislativă, astfel încât armata să primească resursele și atenția pe care o merită.

Dacă nu există o asumare reală a responsabilității, dacă securitatea și armata sunt lăsate pe plan secund, atunci stabilitatea devine tot mai fragilă. Într-un astfel de context, pot apărea vulnerabilități care să fie exploatate, și, pe termen lung, țara riscă să piardă din credibilitate pe plan internațional. De aceea, schimbarea trebuie să fie acum, cu o implicare serioasă a politicienilor responsabili.

Nicușor Dan are rolul crucial de a fi un garant al securității și stabilității. Dacă el nu se implică activ, dacă nu numește oameni competenți și nu supraveghează aceste structuri, atunci tot sistemul devine vulnerabil. Este esențial ca, pe lângă discursurile publice, să fie și decizii concrete, cu responsabilitate directă, ca să se restabilească încrederea în apărarea națională.

După revoluție, am construit un drum spre valorile UE și NATO, bazate pe respect, democrație și profesionalism. Dacă Georgescu ar fi ajuns lider, ar fi fost un semnal de regres, iar moralul militarilor ar fi fost grav afectat. Fără un exemplu de integritate și merite, ar fi fost greu ca soldații să găsească motivația, știind că tocmai cineva compromis le-ar fi ghidat drumul.

Un astfel de lider nu ar trebui să fie un produs al unor minorități vocale, ci al unui consens larg, construit pe valorile pe care societatea le-a ales de la revoluție încoace. Cetățeanul de rând, dacă e bine informat, trebuie să vadă că direcția europeană și euroatlantică nu este doar un capriciu, ci o opțiune pentru stabilitate, prosperitate și securitate reală. De aceea, educația și dialogul sunt esențiale, ca să nu cădem pradă unor iluzii periculoase sau manipulări.

Armata este o pârghie esențială, nu doar ca forță de apărare, ci ca simbol al stabilității și disciplinei. Dacă militarii nu beneficiază de respect, drepturi și resursele necesare, atunci în mod evident se pune o frână pe drumul nostru. De aceea, trebuie să recâștigăm respectul pentru această instituție, să le asigurăm condiții corecte și să le oferim un rol activ în definirea direcției strategice a țării.

https://mcppress.ro/forum/viewtopic.php?t=1240

Sursa: Mihail Georgevici,

MCP Press Agency

“Muchas gracias.”