Artiștii din umbră ai scenei, adevărata vocație, mai presus de politică. De Ziua Teatrului, o premieră ironic-satirică: schimb de roluri pe scena puterii.

STELE DE AUR ALE SCENEI

ȘI ECRANULUI

Nu ducem lipsă de actori, nici măcar în politică,

Ne-ar plăcea să-i vedem că au performanțe, aplauze,

Dar culmea, observând mereu că ei se critică…

Propunem inversarea: actorii la tribună, aleșii la peluze.

Interesant de reținut „Schimb de rol pe scena puterii” ar fi potrivit. E ironic, sugerează inversarea așteptărilor și pune accent pe rolul pe care politicienii îl joacă, dar și pe cel al actorilor.

Ținând cont de relația de rudenie spirituală între Alexandru Arșinel și Alexandru Lulescu: Arșinel a fost naș, iar Lulescu a fost finul lui. Ei doi au avut multe apariții împreună pe scenă, atât în teatru, cât și în film.

Legătura dintre Arșinel și Lulescu ne arată că adevărata valoare se transmite în timp, cu umor, cu generozitate și cu respect pentru public. Ei rămân un exemplu viu pentru actorii tineri, arătând că teatrul e o vocație care ne leagă. Cred că așa devine un fel de busolă pentru generațiile viitoare.

De Ziua Teatrului, presa și social media își reînnoiesc promisiunea de a aduce în prim-plan marile figuri ale scenei și ecranului. Astfel, Arșinel, Lulescu și alții ca ei rămân în inima noastră, ca un far pentru viitorii actori. Așa, subliniem și rolul mediatic în păstrarea memoriei lor.

Așa cum fotbalul a avut generația de aur, când Steaua a cucerit cupa campionilor europeni la Sevillia, și teatrul nostru a strălucit printr-o epocă de aur. Arșinel, Lulescu, Piersic, Beligan, Caramitru și toți cei contemporani lor ne-au lăsat o moștenire de neuitat, un simbol al gloriei în teatrul românesc. Așa, legăm și perioada lor de aur de o generație de referință.

Astăzi, de Ziua Teatrului, recunoaștem că marii actori au fost mereu în prim-plan, arătându-ne calea cu artă și măiestrie. În schimb, din păcate, cei din politică sunt încă aceiași, fără să ne fi dat satisfacția pe care o așteptam, chiar după atâția ani de la schimbare. Cu acest prilej, păstrăm un echilibru între respectul pentru actori și dezamăgirea legată de politică.

Cu alte cuvinte, suntem mult mai interesați să înțelegem adevărul din arta autentică, fie ea comedie, fie dramă, decât din jocurile politicianiste, care se reduc la interese materiale. Iar această dezamăgire se vede clar, inclusiv la magistrați, care au luptat ani de zile pentru privilegii, în timp ce, în alte țări, astfel de lupte pentru funcții politice sunt de neimaginat.

Am găsit câteva imagini cu Alexandru Arșinel și Alexandru Lulescu, doi mari actori români. Arșinel are o carieră impresionantă de peste șase decenii, iar Lulescu, la rândul lui, o prezență memorabilă pe scena românească de aproape șapte decenii.

E un reper pe care tinerii actori trebuie să-l aibă mereu în minte. Prin profesionalismul lor, Arșinel și Lulescu ne amintesc că teatrul nu e doar o meserie, ci o vocație care se clădește cu dăruire, disciplină și respect pentru public.

Să păstrăm vie memoria lor, să ne inspirăm din dăruirea lor și să ducem mai departe această vocație, cu aceeași pasiune și respect.
Un citat celebru despre rolul teatrului vine de la Arthur Miller, care spunea: „Misiunea teatrului, până la urmă, este să schimbe, să ridice conștiința oamenilor către posibilitățile lor umane.” Acest gând subliniază puterea pe care teatrul o are în a influența și a transforma societatea.

Cred că teatrul are un rol esențial în a ne ajuta să înțelegem mai profund umanitatea. Prin poveștile pe care le spune, prin empatia pe care o stârnește, teatrul ne face să reflectăm, să ne punem întrebări și, mai ales, să visăm la o societate mai bună. De aceea, e vital să investim în cultură, să o aducem în prim-plan, pentru că acolo stă germenul schimbării și progresului autentic.

https://mcppress.ro/forum/viewtopic.php?t=1105

Sursa: Mihail Georgevici,

MCP Press Agency