Apărarea națională, prioritatea de neclintit în vremuri de criză.

Cred că, în contextul ăsta, prioritatea de moment trebuie să fie apărarea. Fără o stabilitate și o protecție eficientă, sănătatea devine vulnerabilă. Odată ce securitatea e asigurată, putem să ne repliem spre sănătate și spre restul nevoilor.

Fără apărare, nici sănătate, nici educație, nici prosperitate nu pot exista. Oamenii trebuie să înțeleagă că stabilitatea și securitatea sunt fundația tuturor celorlalte aspecte.

Cred că aici e o tensiune reală: pe de o parte, profesorii sunt esențiali pentru formarea generațiilor viitoare, dar pe de altă parte, apărarea asigură securitatea de bază a țării. Soluția ideală ar fi să existe un echilibru, să recunoaștem importanța ambelor domenii, și să vedem pe termen lung cum putem investi echilibrat în educație, dar și în securitate.

Pe termen scurt, stabilitatea dată de apărare e crucială, dar, pe termen mediu și lung, educația și grijă față de profesori construiesc o națiune mai puternică. Cred că ambele trebuie susținute, dar, în contextul actual, sănătatea și apărarea sunt cele care protejează de moment.

Din păcate, de multe ori, militarii au fost puși pe plan secund, deși rolul lor e esențial. Cred că moralul public poate suferi tocmai din această percepție: faptul că alte domenii, precum educația, sunt prioritizate, iar apărarea pare trecută pe planul doi, tocmai când avem nevoie de stabilitate. E nevoie de o schimbare de perspectivă, ca să se recunoască.

Dacă nu există un cadru de securitate, toate celelalte devin fragile. O societate nu poate funcționa normal dacă nu are un stâlp de apărare. Poate că tocmai acum, în momente de criză, trebuie să înțelegem că aceste domenii sunt legate. Sănătatea, educația, toate depind de stabilitatea pe care o aduce apărarea.

De aceea, cred că e esențial să avem o viziune anticipativă, să nu lăsăm lucrurile să se degradeze până la un prag critic. Dacă învățăm din istorie, ar trebui să investim în apărare și securitate înainte ca situația să devină ireversibilă.

Dacă nu investim acum în apărare, riscăm ca toate celelalte realizări să fie în pericol. E un echilibru greu de găsit, dar, fără apărare, până la urmă, nici educația, nici prosperitatea nu mai pot rezista.

E trist, dar din păcate, se întâmplă așa. Politicienii, în goana lor după voturi, adesea pun accent pe mase, pe ce pare mai popular, uitând că stabilitatea reală vine tocmai din acei oameni puțini, dar esențiali. Din păcate, trebuie să fim vigilenți și să cerem o abordare mai echilibrată, ca să nu sacrificăm niciunul dintre aceste domenii vitale.

Din păcate, dacă totul s-ar schimba brusc, orice decizie luată azi ar putea părea fără rost. Tocmai de aceea, cred că e crucial să nu ajungem în acel punct, să prevenim, să luăm decizii responsabile acum, ca să nu ajungem să ne ascundem în haos și să pierdem tot ceea ce am construit.

Ăsta e punctul cheie. Oricât de bun ar fi un guvern sau un premier, dacă nu există o bază de securitate, totul e vulnerabil. Protecția țării trebuie să fie fundația, fără ea, nici un premier, nici un plan economic, nici educația nu pot rezista. Abia cu stabilitate putem să construim pe termen lung orice fel de progres.

Ccred că trebuie să devină parte din educație, încă de la cele mai fragede vârste. Să înțeleagă copiii că protecția națională nu e un lux, ci un fundament al oricărei realizări. Doar învățând asta de mici, putem spera ca pe viitor deciziile să fie mai responsabile, mai echilibrate, și să nu mai fim prinși nepregătiți.

Trebuie să subliniem exact ideea că în momente de risc, nu ne putem lăsa prada promisiunilor populiste.

„Nicio realizare durabilă nu se clădește fără o fundație solidă”.

În fața unui pericol real, adică războiul de la graniță, trebuie să ne întoarcem la priorități și să înțelegem că prosperitatea, educația, totul se sprijină pe o apărare sigură. Astfel, materialul devine un îndemn la responsabilitate și la reechilibrare a priorităților.

Dec asemrnea, fără moralul ridicat al militarilor, fără recunoaștere și respect după ani de marginalizare, întreaga idee de apărare devine fragilă. Astfel, nu doar granițele fizice sunt în pericol, ci însăși încrederea în capacitatea noastră colectivă de a ne apăra viitorul.

Indiferent de locul în care ne aflăm, fie că suntem politicieni în guvern sau în parlament, în fața pericolului real al războiului de la graniță, trebuie să punem apărarea pe primul loc. Avem baze NATO, avem obligația de a proteja țara, iar după ce acest fundament e stabil, toate celelalte domenii sociale se vor putea dezvolta în siguranță.

Numai atunci, dacă militarilor, fie activi, fie în rezervă sau în retragere, li se acordă importanța cuvenită, conform legislației naționale, dar și a normelor UE și NATO, abia atunci putem avea încredere că țara va fi protejată, iar restul dezvoltării va avea o bază solidă.

Să nu uităm „Când granița se clatină, apărarea nu trebuie uitată”

În concluzie, toți recunoaștem că președintele țării, Nicușor Dan, își asumă și rolul de comandant suprem al armatei, fiind, așadar, garantul apărării naționale. În această perioadă de criză, când frontierele sunt amenințate, el trebuie să asigure o atenție sporită armatei, în timp ce, odată cu desemnarea noului premier, partidele se adună la Cotroceni, pregătind soluții. Indiferent de decizia finală, responsabilitatea de a prioritiza apărarea rămâne la președinte, iar noul premier va trebui să coopereze cu această viziune, punând securitatea țării înaintea oricăror alte interese politice.

https://mcppress.ro/forum/viewtopic.php?t=1199

Sursa: Mihail Georgevici,

MCP Press Agency