Reforma radicală: o nouă generație pentru o schimbare autentică.

Cu acest material sugerez că e vorba de o transformare profundă, nu doar de retorică, și că se pune accent pe oameni noi, cu valori diferite, care chiar pot aduce o altă direcție.

Apropierea geografică cu Rusia a făcut ca influența sovietică să fie mult mai puternică în România. Chiar dacă alte țări, cum sunt Albania sau Cehia, au avut și ele partide comuniste, noi am fost la granița directă și, prin această vecinătate îndelungată, comunismul a prins rădăcini mai adânci la noi.

Practic, schimbarea a fost doar de suprafață: oamenii, mentalitățile, structurile din spate au rămas aceleași, iar doar numele s-a schimbat, fără o ruptură reală de trecut.

Cu alte cuvinte, schimbarea de denumire a fost doar o reetichetare, dar structurile de putere, resursele economice, contactele cu aparatul de stat au rămas în mare parte aceleași. De aceea, mulți dintre cei care au câștigat au fost urmașii fostei nomenclaturi comuniste, doar că acum și-au schimbat eticheta.

Exact, asta a fost mecanismul de bază al regimului: apartenența politică era cheia pentru acces la educație, carieră, resurse. Cei care nu se aliniaseră au fost marginalizați, iar cei care au intrat în grațiile sistemului au putut să-și păstreze pozițiile și după 1989, de fapt, să prospere în noua ordine.

Sistemul a fost construit pe aceste rețele privilegiate, iar cei care nu aveau legături directe cu partidul au fost excluși sau pur și simplu nu au avut șanse egale. A fost o barieră de neoprit în acea perioadă, care a lăsat urme pe termen lung.

Chiar dacă acum avem un cadru democratic, tiparele vechi de promovare, favorizarea rudelor, clientelei și rețelelor care au existat în comunism, încă funcționează în subtext. Astfel, schimbarea nu a fost una completă, ci doar de suprafață, iar modelele vechi continuă să influențeze modul în care se distribuie succesul și recunoașterea.

Mulți din diaspora, deși au plecat în vest și văd alte modele, totuși nu sunt naivi. Problema e că, uneori, chiar și de acolo, din afara țării, e greu să vadă mecanismele invizibile, mai ales când toate schimbările par doar cosmetice. Dar, într-adevăr, realitatea e că, în profunzime, mecanismele vechi de putere încă sunt acolo, doar că se prezintă cu altă față.

Relația dintre PSD și fostul PCR are o continuitate ideologică și organizațională, iar deși partidul s-a aliniat oficial la NATO și UE, analiștii observă că are încă legături sau zone vulnerabile la influența rusă. Deși România este în UE, există semnale că PSD a moștenit metodele clientelare din comunism, iar Rusia continuă să valorifice aceste fragilități interne prin diverse rețele politice.

E un cerc vicios în care accesul la putere, influența politică și resursele financiare sunt legate. PSD, în mod special, a folosit exact această apropiere de justiție, de resurse, de clientele, ca să-și păstreze influența. Iar din păcate, corupția și abuzul de putere s-au transformat în mecanisme de supraviețuire politică.

E nevoie de o schimbare reală de paradigme, nu doar de o alternanță simbolică. Dacă cei din actuala conducere, fie Ciolacu, fie Nicușor Dan, vor reuși să recicleze cadrele politice și să promoveze oameni noi, poate se va schimba mentalitatea. Iar da, Uniunea Europeană, prin fonduri, prin parteneriate, ar trebui să susțină această schimbare, ca să nu mai fie doar un vis, ci o realitate, în care oamenii chiar simt că se poate trăi mai bine acasă.

Oamenii pleacă pentru că nu văd un viitor aici, pentru că nu li se oferă nicio siguranță, nicio apreciere, niciun sprijin. Și, până la urmă, fiecare vrea să trăiască demn, într-o țară în care munca și talentul lor să fie recunoscute, nu doar ignorate sau folosite pentru interese obscure.

E un sentiment puternic, pentru că oamenii se simt abandonați de un sistem care, teoretic, ar fi trebuit să le ofere stabilitate, dar, în schimb, perpetuează inegalități. Rezerviștii, tinerii digitali, toți sunt captivi în acest joc al influenței și al dezamăgirii. Dar tocmai de aceea, cred că e esențial să se deschidă un dialog mai sincer, să se implice mai multe voci și, mai ales, să fie o reformă autentică, nu doar un schimb de măști.

E nevoie de o cotitură fermă, nu doar de mici ajustări. Reforma trebuie să fie principială, să elimine influențele care au stagnat dezvoltarea, să pună pe primul plan interesele naționale, dar în sens european, democratic. Și mai ales, să nu se lase prada retoricii simpliste, pentru că acolo e marea capcană: promisiuni facile, dar fără un plan concret.

Când vezi că toți liderii importanti au dosare, că nu există o ruptură reală cu trecutul, e firesc ca oamenii să-și piardă încrederea. De aceea, cred că o schimbare reală, cu o nouă generație de lideri, ar fi singura șansă ca România să iasă din acest cerc vicios.

În încheiere, trebuie să subliniem că această reformă radicală nu este doar o opțiune, ci o necesitate urgentă. Indiferent de apartenențele politice, trebuie să ne concentrăm pe binele comun. Doar prin reforme autentice, aplicate în toate domeniile, vom asigura prosperitatea oamenilor. Să punem deoparte interesele personale și să privim spre un viitor bazat pe integritate, responsabilitate și schimbare autentică.

Trebuie să conștientizăm că doar asumând responsabilitatea, atât pe plan instituțional, cât și individual, putem rupe acest cerc vicios. Fiecare, indiferent de influență, trebuie să plătească pentru faptele lor. Doar așa, cu o vigilență permanentă, putem construi o societate echitabilă, în care tinerii nu mai sunt folosiți ca pioni, iar viitorul nu mai depinde de manipulări sau de interese străine.

E esențial să ne unim forțele cu oameni dovediți, cu integritate, așa cum a demonstrat Nicușor Dan. Nu putem lăsa ca deciziile să fie dictate de trecutul penal sau de interese obscure. Trebuie să ne concentrăm pe viitor, pe oameni care au arătat prin fapte că pot construi o schimbare reală, pentru o politică curată, transparentă și dedicată cu adevărat prosperității publice.

https://mcppress.ro/forum/viewtopic.php?t=1149

Sursa: Mihail Georgevici,

MCP Press Agency